Reducerea angajaţilor din sistemul bugetar este cartoful fierbinte din palmele guvernanţilor. Cât or fi ei de pofticioşi la caşcaval, şi-au dat seama că brânzica s-a cam terminat din putina statului şi e musai să mai reteze din tentaculele birocraţiei naţionale. Numai că lucrurile nu sunt aşa de simplu de rezolvat...

 

Dacă în sectorul privat închiderea prăvăliei se face urgent, cu precizie chirurgicală şi fără anestezie, la stat, interesele politice şi clientelare ţin paralizat un sistem birocratic uriaş aflat în metastază. Ca orice tumoare, birocraţia naţională vlăguieşte organismul statului de resurse. Cum să dai afară o armată de funcţionari angajaţi ani de-a rândul pe criterii politice şi clientelare, pe cuscrie şi amantlâc, cum să te lepezi de nepotismul înfipt de la nivelul central şi până la ultima universitate de stat, sau primărie comunală? Cum să scapi de cohortele de funcţionari angajaţi în Agenţiile naţionale care se ocupă cu te miri ce, de la împletirea şireturilor pentru ciuboţica-cucului până la monitorizarea zborului bondarilor pe câmpiile patriei? Cum să dai afară armatele de lucrători din numeroasele servicii secrete ale statului, sau puzderia de poliţişti comunitari, din structurile MAI, ai celor de Frontieră, DIICOT şi cine mai le ştie numărul? Cum să facă Guvernul reducerile de personal când, în toamnă, toţi aceşti bugetari se vor prezenta frumos la vot pentru alegerea viitorului preşedinte?

Grea problemă pentru Executiv, mai ales că organismele internaţionale care monitorizează evoluţia crizei în România au punctat decisiv: cheltuielile din sectorul bugetar trebuie reduse urgent. Şi nu este deloc vorba de angajaţii din Învăţământ, cei mai vulnerabili dintre bugetari. Pentru că aici s-au gândit cei de la guvernare să împlânte bisturiul reducerilor, în masa tăcută şi docilă a dascălilor, păcăliţi de aceeaşi guvernanţi cu promisiunea majorării salariilor, înainte de câştigarea alegerilor. Ultimele statistici ale Băncii Mondiale indică un total de 320.000 de angajaţi care lucrează în administraţia publică locală, cu 60% mai mulţi decât erau în 2005. Dintre aceştia, în jur de 78.000 sunt funcţionari publici, iar restul de aproape 240.000 sunt personal contractual. Ca urmare a acestei creşteri, şi cheltuielile de personal din bugetele locale au crescut cu 77% faţă de 2005, ajungând la aproape 4,5 miliarde de lei în 2008, arată aceleaşi statistici. Conform unor calcule făcute la nivelul Ministerului Finanţelor, în sistem ar trebui să lucreze doar 150.000 de angajaţi, mai puţin de jumătate din actualii funcţionari, economia de bani fiind evidentă. 

Numai că operaţia de extirpare nu poate începe. Apropierea alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României a paralizat coaliţia PDL-PSD, deoarece potenţialii candidaţi Traian Băsescu şi Mircea Geoană nu vor să-şi lege singuri laţul la gât. O spun foarte clar oamenii lor de încredere, care riscă soarta ţării pentru salvarea unor interese de partid. PSD-istul Liviu Dragnea a anunţat deja că reducerea numărului de bugetari "categoric nu se va aplica anul acesta". Alte surse guvernamentale spun, însă, că imediat după alegerile prezidenţiale se vor face reduceri. Până atunci, Puterea a transmis în teritoriu administraţiilor locale un mesaj clar: vă descurcaţi din resurse proprii, nu mai veniţi la Guvern pentru bani!

În acelaşi timp, situaţia financiară la nivel naţional se degradează pe zi ce trece. Conform unor date prezentate recent de oficiali din domeniul bancar naţional, datoria externă a României pe termen mediu şi lung a explodat de la o pondere în Produsul Intern Brut (PIB) de 30% în 2007 la 50% în prezent, ajungând la un maxim istoric de 57 miliarde euro la sfârşitul lunii iunie. Spre comparaţie, acum 18 ani datoria externă era de numai 1,3 miliarde euro! Principalul motor de creştere a datoriei este tocmai nevoia de finanţare a deficitului bugetar galopant, care înghite sume uriaşe din împrumuturile de la bănci, FMI şi UE. Iar una din pietrele de moară care atârnă la gâtul economiei româneşti este tocmai sistemul birocratico-poliţisto-funcţionăresc menţinut de frica electorală la proporţii gigantice.