Pál Teleki, conte de Szék, a fost un personaj istoric controversat, chiar şi în patria sa, Ungaria. Descendent al familiei nobiliare ardelene Teleki, politicianul s-a născut la Budapesta pe 1 noiembrie 1879 şi a murit pe 3 aprilie 1941, sinucigându-se. A fost prim-ministru al Ungariei în perioada 1920-1921 şi între 1938-1941, ocupând în perioada interbelică şi alte funcţii de ministru. A făcut parte din delegaţia Ungariei la semnarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care România a fost obligată sub ameninţarea ocupaţiei militare să cedeze importante teritorii naţionale.

Atitudinea sa antiromânească a devenit agresivă imediat după Primul Război Mondial, când a încercat cu toate mijloacele să se opună voinţei românilor transilvăneni de a se unii cu Ţara. A propus marilor puteri chiar înfiinţarea unei Federaţii Dunărene a popoarelor central europene, bineînţeles în jurul Ungariei, o încercare disperată şi irealistă de resuscitare a Ungariei medievale. După război, când a ţinut în mână frâiele guvernării în Ungaria redusă la graniţele ei fireşti, şi-a arătat şi latura antisemită. În 1920 Pal Teleki este numit de către regentul Miklós Horthy în fruntea guvernului, la scurt timp noul prim-ministru introducând primele legi antievreieşti din Europa. Teleki a iniţiat 12 legi antievreieşti, începând cu "numerus clausus" (număr limitat în instituţiile de învăţământ şi profesii). Personal a semnat 52 de decrete antisemite, iar membrii guvernului său au emis alte 56 de decrete antievreieşti. Politica sa antisemită a promovat-o toată viaţa, în 1928, când primul-ministru István Bethlen a vrut să modifice legislaţia fascistă promulgată de Teleki, acesta s-a opus în mod public, revoltat, folosind toată influenţa sa pentru păstrarea legilor. În 1939 a scris personal preambulul celui de-al doilea pachet de legi antievreieşti, care au fost ulterior aplicate inclusiv în teritoriile din Ardealul de Nord. În timpul celui de-al doilea mandat al său a protejat partidul nazist ungar (Partidul Crucilor cu Săgeţi), amnistiindu-l pe liderul acestuia Ferenc Szálasi, sub conducerea căruia, mai târziu, vor fi deportaţi în lagărele de concentrare evreii din Ungaria şi Transilvania de Nord. În octombrie 1940 a permis tancurilor germane să traverseze Ungaria către România, spre a-i ocupa câmpurile petrolifere. La 5 noiembrie 1940, Pál Teleki s-a întâlnit cu Adolf Hitler în Germania, şi a ridicat problema evreilor din Europa, propunându-i liderului nazist deportarea evreilor după încheierea războiului.
În 2004 autorităţile ungare au comemorat 63 de ani de la moartea sa şi au dezvelit o statuie pe care au amplasat-o în faţa Preşedinţiei Ungariei. Datorită protestelor energice ale organizaţiilor evreieşti, în special a demersurilor făcute de Centrul Wiesenthal, autorităţile au demontat după o lună statuia pe care au dus-o, în cele din urmă, în curtea Bisericii Catolice din oraşul Balatonboglár, pe malul lacului Balaton.