La Arhivele Naţionale din Oradea a fost descoperit un înscris care atestă apariţia, în urmă cu peste 200 de ani, a unei fantome. Documentul este datat în anul 1775 şi poartă sigiliile a două parohii, precum şi semnăturile protopopilor romano-catolici de Şimleu şi Marghita din aceea perioadă. Ataşată de document, a fost descoperită o bucată de pânză despre care nu s-a ştiut la început nimic. Din citirea mai atentă a documentului a reieşit că pânza, din secolul al XVIII-lea, nu era altceva decât dovada materială a existenţei fantomei. Pe pânză se disting urmele, de forma unei mâini, provocate de o arsură. Fantoma s-a arătat unei femei În documentul scris în maghiara veche, se arată că urmele de pe pânză au fost provocate de o fantomă care s-a arătat unui preot şi unei femei. Parohul din Carastelec, Molnar Francisc, cel care a redactat documentul în anul 1775, relatează despre apariţia fantomei lui Ana Lucaci, soţia lui Sebestien Ianos, decedată în anul 1774. Din relatarea parohului reiese că fantoma i s-a arătat femeii, rugând-o să transmită fiilor ei dorinţa ca aceştia să nu uite de promisiunile pe care i le-au făcut când era în viaţă. Cui aparţin urmele de palme? În document scrie mai departe că preotul îndeamnă fantoma să se arate propriei familii şi aceasta îi apare Barbarei Kovaci, soţia fiului mai mic al femeii decedate. Barbara îi povesteşte preotului că, fiind singură acasă, în bucătărie, unde îşi cosea şorţul, şi-a făcut apariţia fantoma soacrei ei, îmbrăcată în hainele albe cu care a fost înmormântată. Fantoma a rugat-o pe Barbara să îi spună mezinului să nu uite de promisiunea făcută, adăugând că suferă foarte mult, pe lumea cealaltă, din cauza unei marame. Pentru a fi mai convingătoare, fantoma a atins şorţul cu degetele, lăsându-şi, sub forma unei arsuri, urmele degetelor pe acesta, fără a se simţi miros de ars. Bucata respectivă a fost decupată de Barbara Kovaci şi anexată de catre preot la document. Catolicii cred, ortodocşii sunt sceptici Vicarul general al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, Joseph Fodor, spune că, deşi nu a văzut niciodată fantome, nu exclude posibilitatea ca acestea să existe, având în vedere faptul că spiritul omului supravieţuieşte morţii fizice a acestuia. În contradicţie cu părerile romano-catolicilor, preotul ortodox Ioan Ardelean spune că aceste fantome nu pot fi altceva decât nişte diavoli şi nimic mai mult. Acelaşi preot ortodox afirmă mai departe că toată povestea este de fapt o născocire care după atâţia ani a devenit o relatare fantastică ce ar putea deveni pentru unii o bună reclamă. Când la modă-i spiritismul... Profesorul de istorie Traian Ursuţa este de părere că documentul reprezintă dovada comunicării dintre lumea "de dincolo" şi cea de aici şi se constituie în exemplificarea stării de spirit a oamenilor din secolul al XVIII-lea. În aceea vreme era la modă spiritismul practicat de foarte multă lume, în principal de oamenii înstăriţi. În încheierea documentului se arată că, pentru alungarea fantomei, în casa femeii a fost oficiată o slujbă de exorcizare la care au participat nouă preoţi.