Cea mai mare ameninţare în această ţară pentru politicieni, afacerişti mafioţi, ar putea veni doar din partea justiţiei. De asta orice acţiune fermă a justiţiei provoacă urlete colective. E adevărat că în acelaşi timp unora puţin le pasă.

Obişnuiţi să stea la adăpostul ilegalităţilor, trăiesc cu sentimentul impunităţii veşnice. Doar că acesta e tulburat şi el din când în când. Cazul Trăşculescu este una dintre excepţiile de acest gen. Oricum, faptul că deputatul "melcilor" se preta în campanie la şpăgi dovedeşte siguranţa cu care sistemul îşi duce viaţa mai departe.  Şi arată totodată că tot ce i s-a produs în ultimul timp sistemului sunt doar mici zgândăriri ale bubei. În acelaşi timp, nu este meritul politicienilor că s-a mai urnit justiţia, fără presiunea de la Bruxelles, nu rămâneam decât în faza de arestări preventive. Cu toate acestea, există un merit, al acelor politicieni care au înţeles că regulile pe care le reclamă Bruxellesul  trebuie urmate. A ieşi de pe orbita democraţiei europene, doar pentru că nu vrei să renunţi la faliţii tăi, dovedeşte mult primitivism politic. Politicienii care fac acum pe grozavii, că doar tot e campanie, zicând că Europa nu ne-a dat mai nimic, doar nişte mecanisme de control, după care se duc şi dau din cap cuviincioşi în faţa oficialilor europeni, aplică acest dublu limbaj, tipic românesc. Asta pentru că românul e din fire oportunist, e bună Europa, dacă ne dă bani, în rest, să ne lase baronii în pace. Acesta e naţionalismul caraghios românesc, naţionalism laş, de pamflet. Faţă de occidentali se dau asigurări că se respectă întru totul valorile democraţiei, iar aici, prin cotloanele patriei, noaptea în grădină când nu ne vede nimeni, după nişte şpriţuri, facem cu degetul către Europa. Până nu vom înţelege la nivel de cetăţean, că fără o justiţie adevărată nu există prosperitate economică, nu vom progresa un pas. Dacă nu se va clinti această oligarhie, aceşti afacerişti cu statul,  aceşti plutocraţi care blochează economia de piaţă, cetăţeanul va rămâne tot la nivelul pomenilor electorale. E adevărat că orice ban contează pe această sărăcie, dar cu pomeni sau cu o creştere de tip chilipir, care oricum va fi anulată în valoarea ei, de către inflaţie, băieţii deştepţi vor lua votul după care îşi vor întări sistemul şi mai mult în faţa justiţiei. Baronul de Teleorman are două străzi la dispoziţie pentru a locui, iar alţii ca el, de la toate partidele, la fel. Tot norocul nostru, un prost noroc de fapt este că suntem în UE. Şi că dacă cineva vrea să sucească volanul prea tare într-o altă direcţie, amenda va veni imediat. În acelaşi timp, dincolo de micile progrese în justiţie, rămâne multă cale de bătut.  Până la urmă, degeaba îi condamni la câţiva ani, care se reduc la jumătate sau mai puţin, iar ticăloşii rămân cu averile neatinse. Ca şi în cazul mafiei din fotbal, unde, deşi există un prejudiciu de achitat, el este o nimica toată pe lângă averile inculpaţilor, făcute în întregime din furt. Până la urmă, ne trezim că toţi aceşti penali vor sta un an sau şase luni, timp în care unii fac  sport, saună, iar alţii, politruci mafioţi, cu aere de intelectuali, fac analize exhaustive. Toţi se întorc după un an la domeniille lor, la palatele lor, sătui, în bună stare de sănătate şi pe deasupra şi cu o imagine de martiri, numai bună să le folosească pentru a cuceri noi redute. Pe aceşti ticăloşi poţi să-i înjuri de dimineaţa până seara în ziare, poţi să-i bagi şi un an la puşcărie, de abia în momentul în care i-ai ars la bani, prin confiscarea averii ilicite, îi va durea cumplit. Şi abia atunci se poate spune că s-a făcut dreptate.