După cum devine din ce în ce mai evident telepăpuşa teleRomânia este telemanipulată prin apăsarea pe telebutoane de către telepăpuşari de pe alte telemeleaguri.

Sforile de transmisie a deciziilor sunt cei care credem noi că deliberează şi decid. De acolo în jos lucrurile sunt simple. Pentru telepăpuşari nu mai contează cine ce şi cine cum. De aceea ca în orice sistem de acest fel ordonanţelor li se permite un grad de libertate pe fiecare nivel aparent de decizie-execuţie.

Întotdeauna, urmărind istoric şi geografic asemenea societăţi, vedem că relativul grad de libertate, marja de libertate care nu mai contează pentru telepăpuşari se perverteşte în abuzuri care sfidează orice concept etic social. După ce întreaga industrie, de fapt întreaga economie a României a fost distrusă, pentru a distruge complet poporul român şi a-l face dependent, a-l aservi în mod absolut de priza care i s-a rezervat, rămâne un singur mecanism, puţin aparent, dar eficace. Este vorba despre diminuarea până la excludere a investiţiilor. Renaşterea României şi a poporului român, viitorul lor depind direct de investiţii, de generarea de locuri de muncă, de posibilitatea ca românii să lucreze la ei acasă. Acesta este contextul a ceea ce vreau să analizăm sumar. Sistemul de sănătate este grav suferind. Suferă de subfinanţare. Este ca şi când în particular ai un venit care nu-ţi acoperă cheltuielile. Luna asta plăteşti întreţinerea, dar nu-ţi rămân bani de mâncare şi ai scandal cu stomacul. Luna viitoare cumperi mâncare, dar nu-ţi rămân bani să plăteşti întreţinerea şi ai scandal în altă parte. De ce este subfinanţat? Simplu. Colectarea de bani pentru sănătate se face doar de la cei care lucrează, care reprezintă mai puţin de jumătate din populaţie. Dintre cei care lucrează mai mult de jumătate sunt bugetari, deci nu produc, ci recirculă nişte bani. Dintre toţi care lucrează aproape jumătate au un salariu minim pe economie sau pe aproape. Comparaţi aceste salarii cu cele din Occident. Ce reprezintă un procent colectat la noi şi ce reprezintă un procent colectat la ei? Mai mult, la ei sunt salariaţi cam 60 % şi pensionari cam 40 %, invers decât la noi. Păi, pot fi comparate sumele colectate şi repartizate pe cap de locuitor? În afara salariilor toate celelalte cheltuieli: aparatură, energie, medicamente etc... sunt la nivel occidental şi în România. Pacienţii români sunt aproape 85% peste vârsta pensionării, de fapt în spitale cred că pensionarii reprezintă 90% dintre internaţi, dar aceştia nu contribuie cu niciun leu la suma colectată pentru sănătate. Există o singură soluţie raţională a creşterii acestei sume. Ea este extinderea bazei de colectare a banilor, adică o contribuţie oricât de mică sau raţional calculată a pensionarilor. Ceea ce au contribuit ei s-a evaporat de mult, iar mulţi au fost pensionaţi la 40-50 de ani. Altă soluţie raţională nu există, dacă nu creşte numărul de angajaţi prin investiţii.

Ce atitudine au avut guvernele României postbulibăşeală faţă de investiţii? Altfel ceea ce rămâne este împrumutul an de an, dar asta înseamnă să nenoroceşti viitorul copiilor. Şi acum să ne apropiem de subiect. Recentul scandal cu medicamentele oncologice. Care este realitatea? Desigur pădure fără uscături nu există. Dar una sunt uscăturile şi altceva este pădurea. A da foc la pădure ca să scapi de uscături înseamnă a fi ori prost, ori piroman.

Vă rog să reţineţi că în orice spital din această ţară şi în orice secţie din această ţară preţul medicamentelor reprezintă doar sub 5% din totalul cheltuielilor, iar peste 95% reprezintă orice alte cheltuieli decât medicamente. Aşa a fost întotdeauna, aşa este oriunde. Ce credeţi, câţi bani se pot risipi prin cele 5% şi câţi prin cele peste 95%? Ce marjă de afaceri poţi avea în cei 5% şi ce marjă în cei 95%? Da, dar achiziţiile şi alte cele le fac protejaţii politic, iar pentru un scandal public cu ridicarea stării emoţionale a populaţiei şi teme senzaţionale sunt oameni prea mărunţi. În schimb, doctorii merită satanizaţi pentru că, lucrând direct cu bolnavii, pot declanşa valuri emoţionale. De ce sunt necesare aceste focuri mediatice? Ca să se abată atenţia populaţiei de la gravele lucruri care se întâmplă în vârful piramidei statale româneşti şi de la blocarea continuă a investiţiilor, care ne face dependenţi până la a nu mai putea mişca deloc, stând la ieslea altora. Pe de altă parte, nu fac parte din aceeaşi categorie cei care s-au vândut pe bani pentru a prescrie doar un medicament şi dacă e cazul şi dacă nu e cazul şi cei care au primit invitaţii la congrese. Uleiul şi apa nu pot fi amestecate. Cică i-au cumpărat cu participarea la Congrese. Adevărul? După 1989, pe toate planurile, Occidentul a promovat acţiuni de "aducere la zi" a atitudinilor sociale, civice şi profesionale, de la administraţie la sistemul sanitar, în tot Răsăritul Europei. În absolut orice domeniu s-au alocat bani pentru perfecţionarea personalului. Cunoaşteţi cumva vreun domeniu în care nu s-a organizat pentru liderii de opinie (care să-i formeze pe cei de sub ei) întâlniri, congrese etc...? Nu. Occidentul trebuia să schimbe mentalităţile ca să ne primească în mijlocul lor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu liderii medicilor, doar că aici finanţarea s-a făcut prin intermediul producătorilor de medicamente. De ce congrese în afara ţării? Pentru că doar acolo puteai asista la conferinţe şi expuneri de lucrări de ultimă oră. Unde? Acolo unde organizaţiile internaţionale le organizau. De acolo medicii români îşi aduceam cărţi şi reviste la zi. Acolo puteau întâlni, contacta şi stabili relaţii cu liderii mondiali în domeniu. Acest lucru s-a făcut cu tot răsăritul fost comunist al Europei. Toţi erau prezenţi. Nu românii erau cei mai prezenţi. Niciun alt medic din alte ţări, în afara răsăritenilor şi invitaţilor speciali, care să ţină conferinţe, nu am întâlnit să fie sponsorizaţi de firme. Ei veneau pe banii lor, adică ei aveau salarii. Aşa se face că azi medicii români pot să discute de la egal la egal cu colegii de pe orice meridian. Că nu pot practica ce ştiu, din cauza condiţiilor de lucru este altceva. Nu uitaţi însă că occidentalii recrutează cu înverşunare medici români. Oare de ce? De ce se goleşte sistemul de medici? Pe de o parte ţi se pretinde să fii la zi ca profesionist. Dar statul, sistemul nu-ţi pot finanţa asemenea participări, nu îţi oferă nici salariu să te duci pe banul tău, dar te condamnă dacă accepţi o ofertă de sponsorizare. Credeţi că e normal? O fac în schimbul prescrierii de medicamente scumpe? Păi legea te obligă textual să-l tratezi pe orice om bolnav cu mijlocul terapeutic cel mai eficient. În general un medicament cu cât este mai nou este mai eficient sau cel puţin se pun în el mai mari speranţe, mai ales de către cei disperaţi. Dar cu cât un medicament este mai nou cu atât este mai scump. Şi acum vă rog să vă răspundeţi singuri dacă vreunul dintre dumneavoastră, sau procurorul, sau ofiţerul care anchetează, sau judecătorul dacă ar avea mama, copilul, sau ar fi el, aţi fi dumneavoastră bolnavi ce aţi cere, ce ar cere: "Daţi-mi ce este mai bun", sau: "Daţi-mi ceva ieftin să facem economie". Putem fi sinceri?

În plus fiecare specialitate are pe boli protocoale de aplicare a tratamentului, care sunt elaborate naţional, dar care sunt cvas identice cu cele din toate ţările, deoarece trebuie să respecte nişte criterii profesionale internaţionale. Faptul că medicamentele scumpe nu ajung pentru toată lumea nu este vina medicilor, ci a finanţatorilor. Nu ar fi mai cinstit să se recunoască faptul că suntem prea săraci pentru a achita nota de plată pentru sănătate la nivelul pretenţiilor? Nu ar fi mai cinstit să spunem: "atâţia bani avem, astea le putem face şi basta". În rest, nicăieri în lume persoanele nu sunt egale în faţa pretenţiilor la sănătate şi nu au fost niciodată nici ieri, nici în comunism, nici când omenirea umbla îmbrăcată în piei de animale. Dar minciuna nu va pieri niciodată, mai ales minciuna politică de manipulare. Iar solurile româneşti, atât solurile de munte, de deal, cât şi de câmpie sunt soluri fertile pentru minciuni. Am scris acest text pentru că toţi cei dinafara sistemului nu au cum să cunoască şi astfel să înţeleagă aceste lucruri. Populaţia are dreptul de a fi informată complet.