Mândră corabia, maistru cârmaciul
După ce a urmat cursurile Şcolii Generale din Şimleu Silvaniei, Ioan Mintaş s-a "specializat" în instalaţii la un grup şcolar agricol din aceeaşi localitate, mai exact la şcoala profesională a respectivei instituţii de învăţământ. În paralel, acesta şi-a "bifat" şi studiile liceale, la seral, tot pe plan local. Atras de cariera de instalator, profesie pe care o şi practica încă din 1972, de la absolvirea şcolii profesionale, la Întreprinderea Judeţeană de Gospodărire Comunală şi Locativă din Şimleu Silvaniei, s-a înscris la secţia de subingineri "Utilaje şi instalaţii în construcţii" a Institutului Politehnic Cluj-Napoca. Cu acest portofoliu "academic" minimal, în 1975, Mintaş s-a transferat la Întreprinderea Judeţeană de Gospodărire Comunală şi Locativă Oradea, ca... maistru. La absolvirea institutului de subingineri, în 1979, acesta a promovat pe scara ierarhică, fiind numit şef sector instalaţii. Tot începând din acel an, omul de afaceri de azi şi-a descoperit şi "vocaţia" de cadru didactic, în perioada 1979-1986, conform propriului CV, predând (?!) la două licee industriale orădene. Ca să nu-şi rateze cariera politică, timp de un an, între 1980 şi 1981, pitorescul personaj a urmat cursurile Academiei de Studii Politice Bucureşti, cunoscuta şcoală "Ştefan Gheorghiu", devenind activist comunist cu acte în regulă. După o mică pauză, de zece ani, în panoplia de diplome şi specializări şi-a mai adăugat una, şi anume cea de inginer electrotehnic, obţinută la Universitatea din Oradea, instituţie de care se va lega ascensiunea sa viitoare. Tot aici şi-a mimat şi studiile academice post-universitare, dar nu a ratat ocazia să-şi completeze panoplia de diplome procurate contra cost cu documente de studii fără nicio valoare ştiinţifică, eliberate de obscurele Clayton University şi Institutul Tehnologic din San Marino. Culmea ironiei, însă, cu toate că întreaga sa pregătire profesională a avut loc în specializarea electrotehnică, începând din 1997, clanul Maghiar, pe lângă care a reuşit cu brio să se aciueze, i-a făcut cadou funcţia de şef lucrări şi apoi conferenţiar la... Facultatea de Mediu, poziţie pe care o ocupă şi în prezent.

Efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă
Dar cum în domeniul universitar nu ai cum să supravieţuieşti şi să urci pe scara ierarhică fără o activitate ştiinţifică pe măsură, Mintaş susţine în propriul CV că a publicat o serie de lucrări, care în realitate nu au nicio legătură cu pregătirea lui academică: "Evaluarea contaminării produselor agroalimentare cu flora fungică generatoare de patulină" (sic!), "Implicaţiile igienico-sanitare ale prezenţei monomerului de clorură de vinil în masele plastice întrebuinţate ca ambalaj pentru produsele alimentare" ori "Patogeneza şi biocibernetica patosistemelor la plante", precum şi multe altele, compilate sau plagiate cel mai probabil după lucrările unor colegi universitari, care au depus eforturi pentru realizarea acestora. Surse din cadrul Facultăţii de Mediu ne-au declarat că la majoritatea lucrărilor ştiinţifice pe care şi le atribuie, impostorul nu are nici cea mai mică contribuţie, acesta fiind cooptat, contra cost, la ordin sau doar din compasiune, în colectivele de redactare pentru a-şi legitima activitatea de cercetare. Ne întrebăm, pe bună dreptate, cum a putut decanul acestei facultăţi, prof. univ. dr. Vasile Bara, să tolereze o asemenea impostură, cu atât mai mult cu cât chiar domnia sa este autorul unei bune părţi a "operei ştiinţifice" din CV-ul fostului instalator Ioan Mintaş.

De la "Cultul eroilor" la cultul personalităţii
Când vine vorba de etalarea diplomelor şi premiilor obţinute, pe Mintaş nu-l întrece nimeni, nefiind omise nici cele mai bizare nominalizări primite din partea unor organizaţii doar pentru faptul că a contribuit la susţinerea financiară a activităţii lor. Astfel, în CV-ul său pompos, sunt enumerate diplome pentru merite deosebite acordate de... "Cultul Eroilor" sau Asociaţia de karate Kyokushin. De asemenea, Mintaş epatează ca şi membru simplu sau de onoare al mai multor organizaţii sau asociaţii, cum ar fi Asociaţia Naţională a Femeilor sau Comisia de Dialog Social din cadrul Prefecturii Bihor, poziţie pe care o ocupă în mod natural în calitate de prim-vicepreşedinte al CNIPMMR. Toate diplomele, lucrările publicate şi funcţiile deţinute nu i-au fost, însă, deajuns pentru a-şi întregi imaginea de personalitate publică. Astfel, era necesară şi o carieră pe plan politic, devenind membru al PSD Bihor, bugetul permiţându-i chiar şi postul de consilier local în cadrul Primăriei Oradea. Într-o atare conjunctură, e de la sine înţeles că firma CIAC pe care o patronează este abonată la lucrări finanţate din bani publici, iar după ultima ispravă, când Mintaş a votat împotriva propriului partid cu ocazia desemnării primarului interimar al Oradiei, se pare că aceste practici vor continua, cu toată falsa împotrivire a liderului PSD Bihor, Mihai Bar, care nu îndrăzneşte să-l dea afară pe Mintaş din partid de teama eurodeputatului Ioan Mircea Paşcu, cu care fostul instalator s-a înrudit prin intermediul noii sale soţii...

Aşadar, un tip uns - dacă nu chiar mânjit - cu toate alifiile, care a ştiut când şi pe lângă cine să se ataşeze, reuşiind să-şi atingă interesele, fără prea multe piedici. Totuşi, chiar şi acum când a realizat nesperat şi nepermis de multe pe toate planurile, mai tinde spre ceva... Şi anume, spre funcţia de decan a Facultăţii de Mediu. Iertat să-i fie tupeul, dar cu aşa oameni, nici nu e de mirare că instituţia de învăţământ, în loc să urce în clasamentul universităţilor, coboară vertiginos...