Privind înspre copilăria omenirii, vedem cu surprindere că în aria nord mediteraneană una dintre disciplinele necesare formării unui om public, a unui viitor conducător, era oratoria.

Era vremea când forţa fizică brută era cea care aparent tranşa lucrurile. Şi totuşi grecii antici şi romanii considerau că stăpânirea forţei nu este suficientă sau şi că stăpânirea forţei depinde de capacitatea de a influenţa modul de a gândi, ideile şi credinţele soldaţilor şi mai ales ale mulţimilor. De atunci lucrurile au evoluat într-atât încât azi manipularea opiniei publice a atins nivele de ştiinţă şi subtilitate pe care le putem numi desăvârşite. Aşadar, cine conduce fluxul de informaţii, cine deţine filtrul prin care se dozează ce şi cum se oferă ca hrană informaţională şi ideatică mulţimii acela stăpâneşte unul dintre resorturile dominării unei populaţii, unui popor, a lumii. Al doilea resort al dominării a fost întotdeauna forţa. De-a lungul timpului prin forţă s-a înţeles forţa armată. Timp de secole a fost singura formă de forţă. Astăzi ea este folosită ca soluţie în conflictele şi în tranşarea unor situaţii unde alte mijloace de forţă, ori "convingere" nu se dovedesc eficiente pe termen nedefinit (vezi primăvada arabă). Dar timpul şi evoluţia omenirii au dovedit că până la o limită arma economică poate fi mai eficientă decât forţa militară. Prin arma economică şi manipularea opiniei publice (pregătită de arma economică) a fost condus spre implozie sistemul comunist. O confruntare militară cu acesta ar fi fost o catastrofă mondială. Dar, pe parcurs, s-a înţeles că arma economică, orice economie este dependentă de starea financiară. Banii sunt sângele economiei. Aceasta (pe lângă multe altele) nu au înţeles imbecilii conducători post-decembrişti ai României. România ca stat a intrat în modernitate abia când şi-a construit un sistem bancar propriu, putând controla fluxul banilor în arterele economice şi s-a prăbuşit în mizeria actuală concomitent cu abandonarea propriilor bănci pe care le-a făcut cadou celor care vroiau să le înghită. Dar, revenind la tema în discuţie, s-au creat sisteme de absorţie financiară cu o mie de capete, fiecare specializat într-un domeniu. Capul hidrei constă în sistemul bancar, o uriaşă pompă aspiratoare. Acel "deficit falimentar" al băncilor occidentale, "deficit" umplut de state "pentru a le salva", consta de fapt într-un mecanism prin care banii popoarelor jecmănite de state, prin impozite, au fost transferaţi din buzunarele oamenilor în buzunarul hidrei. Un mecanism bine gândit, bine controlat şi extrem de eficient. Gonflarea şi dezumflarea valutelor este un alt mecanism bine controlat, care are rol de pompă aspiratoare a muncii sutelor de milioane de oameni. De ce credeţi că aceste jocuri atât de ample, dese şi perverse vizează doar băncile făcând parte din, sau având relaţii de dependenţă cu sistemul bancar şi economic occidental? Pentru "ţările învinse", tratate efectiv ca "ţări învinse" şi administrate indirect ca şi colonii financiare (nu mai există, ar fi în contradicţie cu evoluţia tehnicilor de administrare şi spoliere coloniile clasice!) sucţiunea (atenţie la lipitori!) sângelui economiei (banii) se face în diverse moduri. Astfel acele scumpe pentru săraci echipamente militare sunt băgate prin diverse tehnici (inclusiv mită!) pe gâtul învinşilor care îşi golesc punga pentru gunoaie care sunt depăşite când sunt preluate şi pe care vânzătorul ar fi trebuit, de fapt, să le claseze. Recrutarea de creiere şi de oameni înalt calificaţi este o altă cale. Jocul preţurilor energiei etc... Au fost preluate prin diverse mijloace bogăţiile subsolului, cele care constituiau garanţia de viitor a generaţiilor viitoare ale popoarelor învinse. Acolo unde a fost cazul au fost preluate cu arma în mână. Să ne fie clar, nimeni nu devine bogat decât pe seama altora, chiar şi atunci când calea este legală. Popoarele bogate, cele foarte bogate, imperiile, s-au îmbogăţit pe seama popoarelor care au sărăcit. Odată dictată direcţia de evoluţie, în sus sau în jos, ea are tendinţa de a se menţine. Dar la fel de evident este, de-a lungul istoriei, că toate aceste manevre nu pot fi efectuate fără ajutorul urmaşilor lui Bicilis. Istoria traversează o imensă mlaştină în care eroii se bălăcesc în mocirlă.