După organizarea politico-statală, reglementată de Constituţie considerăm că, cea mai importantă lege este aceea a organizării administrativ-teritoriale a teritoriului naţional, prin care sunt reglementate structurile de dezvoltare economico-sociale teritoriale, funcţie de realităţile cultural-istorice şi geografice, care să asigure stabilitatea şi funcţionarea optimă a statului.

În conformitate cu argumentaţia şi considerentele prezentului articol, o atare decizie trebuie să fie avantajoasă, adică oportună sub multiple aspecte: economico-financiar (care sunt pierderile şi noile costuri, câte miliarde de euro se pot pierde, acum pe timp de criză, există câştiguri?); în ce măsură o nouă  configuraţie a hărţii corespunde tradiţiilor şi specificităţilor istorico-geografice, dar noilor oportunităţi de dezvoltare şi altele. Este evident că, aceste oportunităţi nu sunt posibile în regimul de urgenţă, care se încearcă a fi impus legii, iar numai negocierile politice nereprezentative, aflate în contradicţie cu însăşi voinţa populară şi voinţa majorităţii clasei politice, nu sunt de natură a justifica nici o oportunitate, dimpotrivă. Pentru adoptarea unei asemenea decizii de importanţă extremă, considerăm că se impun în prealabil studii şi evaluări ştiinţifice şi financiare de impact, temeinic fundamentate, consultarea populară prin referendum naţional, o largă dezbatere publică şi parlamentarea, dar şi adoptarea legii cu o majoritate semnificativă a clasei politice, definitorie pentru una din cele mai importante legi de organizare a statului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Nu există informaţii şi date statistice publice, pentru evaluarea costurilor financiare ale unei asemenea decizii de extremă importanţă, care bănuim că sunt imense: câte miliarde de euro  au costat infrastructurile judeţene imobiliare a căror durată de viaţă este de sute de ani, dar investiiţiile colaterale şi dotările logistice, în care s-a investit în cei peste 40 de ani de la ultima reorganizare administrativ-teritorială a ţării din 1968. Câte proiecte locale şi regionale, câte contracte aflate în execuţie vor fi abandonate? Atâtea găuri negre va înregistra şi bugetul public. Chiar dacă unele din aceste bunuri ale patrimoniului public ar fi amortizate total sau parţial, au încă o mare durată de folosinţă în timp şi vor fi abandonate sau vor deveni inutilizabile, nefiind exclusă nici ipoteza ca acestea să ajungă în proprietatea "băieţilor deştepţi" la preţuri de nimic. Este apoi, extrem de important, şi nimeni nu ştie cât vor costa noile infrastructuri necesare şi câtă risipă de bani publici se va face, în aceste condiţii de profundă şi multilaterală criză economico-socială. Criza internă de fapt, în pofida crizei externe invocată excesiv şi superfluu. În realitate, nu sunt cunoscute avantajele şi dezavantajele unei eventuale reorganizări şi nici măcar nu se încearcă motivarea acestora, nu juridică şi ştiinţifică, dar nici măcar logică. Faţă de toate aceste aspecte de fond şi multe altele, este relevant să ne amintim, cât de jenantă a fost situarea  în centrul primelor dezbateri incendiare pe tema reorganizării a "problemei" schimbării buletinelor. Modificarea legii de organizare administrativ - teritorială, de către reprezentanţii legali ai poporului suveran, fără un studiu academic, temeinic fundamentat, fără multiple studii de fezabilitate şi impact, în contradicţie cu însăşi voinţa poporului şi cu nesocotirea sau încălcarea principiilor legii fundamentale a statului român, este nu numai profund antidemocratică, dar poate fi de natură a genera efecte extrem de grave: începând cu instabilitatea administrativă, disfuncţii grave de funcţionare a instituţiilor statului, din care unele şi în prezent funcţionează doar la limita de avarie; până la falimentul şi haosul general al statului. Atunci s-ar putea manifesta caracterul grav şi penal de abuziv al unei decizii antinaţionale.

Doru Iancu 

(Sfârşit)