Haosul din învăţământul românesc se adânceşte în continuare, ca urmare a instabilităţii politice şi a crizei financiare. Timp de 20 de ani, fotoliul ministerial din învăţământ a fost ocupat de numeroşi oameni politici, mai mult sau mai puţin cunoscători ai fenomenului din şcoli, dar toţi cu intenţii declarate de reformare a învăţământului şi ridicare a lui la standarde europene.

 

Cu câteva excepţii, cei care au condus pasager destinele învăţământului românesc n-au ţinut cont de specificul, tradiţiile şi posibilităţile materiale reale, "fabricând" legislaţii ce au favorizat clientela politică, bulversând întregul sistem, elevii, cadrele didactice şi părinţii. Această stare de fapt are urmări grave asupra calităţii actului educaţional. Aşa se face că avem azi o şcoală fără finalitate practică, fără învăţământ profesional, fără răspuns la comanda socială, cu dascăli blazaţi şi, mai periculos, aproape indiferenţi, cu elevi dezinteresaţi de carte şi de viitor, dar atraşi de mirajul apusului. Dezolantă imagine pentru un domeniu ce trebuie să asigure formarea şi educarea generaţiilor viitoare... Dar dezastrul se accentuează din toamnă, când, conform prognozei sumbre a guvernanţilor, vor fi reduse aproximativ 15.000 de posturi din învăţământ. În acest început de an, sindicatele negociază cu ministrul Funeriu atenuarea măsurilor propuse de guvern. Astfel, părinţii, îngrijoraţi de viitorul nesigur al învăţământului de stat, încearcă o alternativă ce a devenit mai viabilă, cea a învăţământului privat. Cu eforturi financiare deosebite, tot mai mulţi părinţi bat la porţile acestor instituţii, care, de la an la an, îşi măresc numărul de elevi şi beneficiază de serviciile unor cadre didactice bine pregătite profesional, dar şi motivate financiar. Puţin mediatizat până în prezent, învăţământul privat îşi creează o imagine tot mai bună, prin calitatea actului educativ, materializat prin nivelul de performanţe al elevilor, laureaţi în concursuri, olimpiade şi examene. Recent am vizitat, în Bucureşti, Şcoala "Spectrum", aparţinând fundaţiei "Lumina - instituţii de învăţământ", şi am rămas plăcut impresionat de baza materială, modul de organizare şi managementul educativ. În urma discuţiilor cu directorul şcolii, s-au putut trage unele concluzii, dintre care pe câteva doresc să le evidenţiez, nu în scopul publicităţii, ci pentru a atrage atenţia asupra modului inteligent şi pragmatic de organizare şi funcţionare a respectivelor unităţi de învăţământ, de la nivel preşcolar la cel liceal. S-a pornit de la asigurarea spaţiului, care trebuie să satisfacă un învăţământ modern şi un climat propice. Următorul pas l-a constituit dotarea cu mobilier corespunzător şi aparatură electronică modernă. Recrutarea cadrelor a constituit o preocupare majoră a conducerii. Angajările s-au făcut pe bază de C.V., recomandări şi proiecte didactice, pentru perioade de câte un an şcolar, acesta constituind elementul principal al evaluării. Dacă se obţine calificativ pozitiv, se prelungeşte contractul pe încă un an şcolar, la finele căruia se stabilesc performanţele cadrului didactic şi se face angajarea definitivă. Trebuie menţionat salariul motivant, dublu faţă de cel din învăţământul de stat. Monitorizarea activităţilor şi a performanţelor se face permanent, printr-o paletă largă de metode. De remarcat că în nicio clasă, de la niciun nivel, nu se depăşeşte numărul de 15 elevi. La gimnaziu funcţionează la fiecare nivel câte patru clase paralele şi o clasă de performanţă, ai cărei elevi sunt selecţionaţi după rezultatele obţinute şi beneficiază de pregătire suplimentară, în vederea participării la concursuri şi olimpiade. În doar şase ani de existenţă, aceste şcoli (cea din Bucureşti şi din Constanţa) au obţinut 165 de medalii la olimpiade şi concursuri internaţionale. Cele mai răsunătoare succese ale anului 2009 sunt: o medalie de aur la Olimpiada internaţională de fizică din Mexic, o medalie de aur, două de argint şi una de bronz la Olimpiada internaţională de matematică din Germania. S-ar mai putea reaminti faptul că acest sistem de învăţământ nu poate fi la îndemâna oricui, date fiind taxele destul de consistente, dar însuşirea şi utilizarea metodelor şi a managementului educativ de către şcolile de stat nu costă bani. Cât despre baza materială şi dotare putem afirma fără reţineri că sumele alocate de-a lungul anilor puteau rezolva în linii mari o parte dintre aceste cerinţe, dacă s-ar fi folosit judicios, pe baza unor studii reale de necesitate şi nu cu investiţii păguboase, prost manageriate. Toate forţele politice au alcătuit şi semnat un "pact pentru Educaţie", fără aplicativitate în prezent, din cauza crizei financiare prelungite. Până atunci, însă, trebuie stopat declinul tot mai accentuat al învăţământului prin "curbele de sacrificiu" aplicate bugetarilor. Nu cred că aceste măsuri restrictive vor salva bugetul ţării şi vor relansa creşterea economică. Salvarea trebuie căutată în economia subterană, în evaziune şi corupţie, zone pe care "aleşii poporului" trebuie să le aibă în vedere. Acest demers jurnalistic constituie, alături de alte forme de manifestare a nemulţumirilor cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, un S.O.S. pentru guvernanţi, pentru a le deschide ochii, inima şi finanţarea spre învăţământ, dacă vrem ca generaţiile viitoare să nu ne blesteme...