Motto:

"Nu plânge ca o femeie după ceva ce n-ai fost în stare să aperi ca un bărbat".

(Cuvintele pe care, după legendă, le-ar fi spus mama sa, în 2.01.1492,

 lui Boabdil, ultimul rege maur, care părăsea Spania plângând).

Există în istorie timpuri şi evenimente care schimbă definitiv direcţia de evoluţie a unui loc. Timpul actual, privit istoric este un timp dramatic, care anunţă o schimbare profundă a feţei lumii. Ceea ce actualei generaţii adulte spre senectute i s-a părut ca fiind un establishment al lumii pentru multe generaţii ale viitorului nu va fi decât o poveste istorică.

Timpul istoric românesc actual dacă îl comprimăm pe o singură pagină spre a fi văzut integral dintr-o privire este de un dramatism particular. În 20 de ani conducerile bezmetice ale ţării au risipit sudoarea de 50 de ani a unui popor, distrugând prin reglementări de o prostie colosală o parte din industrie, iar o altă parte făcând-o cadou. Desfiinţând locurile de muncă, aproape o cincime din populaţie, partea cea mai activă, s-a risipit în lume. În ţară în intreprinderile româneşti înstrăinate au fost aduşi directori străini, pe care trebuie să îi consilieze de cele mai multe ori foştii directori, sau cadre din conducerea intreprinderii înstrăinate, cu diferenţa că directorul străin ia un salariu de 10 ori mai mare decât cel de la care învaţă. Condiţia este de colonie de cea mai autentică factură. Colonistul ia smântâna, băştinaşului îi chiorăie maţele. Nu doar industria a fost înstrăinată, agricultura a fost astfel tratată, încât românii să-şi vândă pământul de sub picioare. În prezent culeg pentru alţii căpşuni, în Spania. În viitor vor culege căpşuni, tot pentru alţii, dar în România. Încet, dar cu răbdare şi perseverenţă românii au început să fie şi vor fi obişnuiţi cu ideea că pot şi trebuie să fie conduşi de alţii, care "fiind colonişti sunt mai buni decât băştinaşii". Asta şi cere FMI-ul, nu? "Privatizaţi prin concurs conducerea întreprinderilor de stat, care au mai rămas". Ceea ce se vede de la structura TVR, la structuri guvernamentale, este o asemenea obişnuire. Va urma ca posturi publice să fie ocupate de către colonişti "întru bunăstarea băştinaşilor" şi asta chiar dacă toate guvernele băştinaşe de până acum şi-au tratat ţara şi poporul ca pe nişte unelte de o docilitate absolută. Doar ruşinea procurării de la gunoi a înzestrării armatei şi este destul. Cui şi de ce s-au dat sume uriaşe (împrumutate, pe care azi le plătim) cu titlu de modernizare a avioanelor militare, pentru ca azi armata română să nu mai aibă avioane militare? De ce au aruncat un purcoi de bani, pe o navă aruncată la gunoi de englezi, când noi avem şantiere navale, pe care le-am dat altora şi puteam construi nu una, ci chiar cinci nave noi, echipându-le apoi la zi (plus locuri de muncă, plus... plus). Ne vom împrumuta de miliarde ca să cumpărăm ceea ce aruncă la gunoi aviaţia americană, pentru ca peste 10-15 ani să fim iar fără aviaţie? Practic, colonia finanţează înzestrarea la zi a armatei metropolelor. Mai mult, România le susţine cauza în largul lumii cu soldaţi, cheltuind banii pe care îi împrumută iar apoi îi recuperează de la băştinaşii săraci. Halal democraţie! Acestea au fost posibile datorită băgării României în Evul Mediu. Nu există nici o diferenţă între mersul la Ţarigrad cu punga de galbeni pentru o domnie şi oferta de sume către partide, pentru o domnie locală sau centrală. Acelaşi principiu este în joc. Şi atunci cel cu punga mai mare primea firmanul şi acum cel cu suma cea mai mare candidează ori îşi impune candidatul, ori obţine funcţia. Şi atunci cel care dădea punga se folosea de domnie, ca să belească populaţia spre a recupera punga şi acum cel ce dă suma se foloseşte de funcţia cumpărată spre a-şi recupera îndoit suma. Pericolul este mare deoarece contextul internaţional este şi el de aceeaşi calitate. Modelul social comsumist, de tip american, care acum pune pe jar multe popoare, nu diferă cu nimic de jocul piramidal al puşcăriaşului de la Cluj, unde în urmă cu ceva ani, fraierii fugeau să scape de bani. America prosperităţii generale a fost o scurtă etapă istorică. Cum se vor adapta realităţii este problema lor. Cum ne vom adapta noi la realitate? Dacă nu ne vom trezi la timp vom fi kurzii Europei. Lumea este în curs de prefacere. Grăbiţi cum suntem şi neobişnuiţi cu percepţia perioadelor lungi de timp nu sesizăm decât efectele aparente. Dedesubt fierbe vulcanul. Dacă vom merge tot cu proştii înaintemergători, kurzi vom fi.