Răspunsul la întrebarea retorică formulată public, în mai multe rânduri, de premierul român, cu privire la modul în care ar arăta economia şi societatea românească dacă ar fi fost altfel guvernată - şi de către alţii - este strâns legat şi de modul în care guvernul stabileşte obiectivele generale şi sectoriale, respectiv priorităţile dezvoltării pe termen scurt, mediu şi lung. În context, sunt cu atât mai importante diagnozele şi proiectele de investiţii şi dezvoltare, iar ca o finalitate a lor este extrem de importantă şi măsura în care acestea sunt corelate cu atât de  mult invocatele şi mai puţin socotitele interese naţionale sau ale tuturor românilor.

Cu toate acestea, şi în vădita contradicţie cu  obiectivele de investiţii în economie trâmbiţate public, prin legea bugetului de stat pe anul 2011, s-au alocat sume de peste un miliard de euro pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii rutiere şi a unor baze sportive în mediul rural. Asemenea sume, din care se pot colecta fonduri pentru partidele aflate la putere, vor înregistra o creştere semnificativă şi în anul electoral 2012, la care se mai adaugă fondurile aflate la dispoziţia guvernului, excluse oricărui control, care au înregistrat creşteri spectaculoase în ultimii ani. Acest uriaş program naţional, de aşa-zisă dezvoltare regională a mediului rural, ar putea fi util pe termen mediu şi lung, dar în prezent numai o prioritate a economiei şi societăţii nu este. Astfel, în această conjunctură de profundă şi multilaterală criză sunt irosite importante resurse financiare ale bugetului public, şi aşa limitate, în afara oricărei logici economice şi deontologii. În fapt, programul care finanţează investiţii fără nicio prioritate, iar unele, nicio finalitate (inclusiv în judeţul nostru), are un caracter preelectoral dedicat îndeosebi administraţiilor conduse de partidele de la putere. Aşa se cheltuie (aruncă) în mod superficial, adesea iresponsabil, fondurile publice colectate atât de greu de la contribuabilii oneşti, în locul investiţiilor din economie sau în infrastructura de asigurare a apei curente şi canalizării, atât de deficitare în mediul rural. Fără aceste infrastructuri de fond, premisele igienei publice sunt ca şi inexistente, iar despre sănătate publică nu se poate vorbi sau se poate, dar degeaba, înaintea realizării acestor investiţii minimale, care să-i susţină obiectivele. În acest sens, considerăm că sunt extrem de relevante şi neregularităţile (ca să nu le spunem grave încălcări de lege), semnalate de Curtea de Conturi privind utilizarea unei părţi semnificative a  banilor publici, inclusiv în judeţul nostru. Edificatoare sub acest aspect sunt şi nenumăratele semnale din media, care se regăsesc şi pe internet, privind achiziţiile publice cu dedicaţie şi inoportune, cu sume aberante acceptate în contracte, pentru finanţarea unor proiecte care nu au nicio legătură logică şi economică cu priorităţile actuale ale dezvoltării societăţii. Faţă de asemenea semnale publice, sesizările din oficiu ale organelor competente ale statului, pentru verificarea şi restabilirea legalităţii, ori sunt nesemnificative, ori comunicarea publică a acestora este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. În concluzie, opinăm că situaţia economiei şi societăţii româneşti putea fi incomparabil mai bună într-o alternativă de conducere la nivel central, iar prezentul articol nu poate decât să sugereze un răspuns argumentat. Este însă foarte important ca şi fiecare cetăţean român, alegator şi contribuabil să aibă propriul său răspuns, bazat pe înţelegerea şi percepţia evoluţiei societăţii prezentului şi mai cu seamă a viitorului. Doru IANCU