Dincolo de motivaţia sindicală pentru al 13-lea salariu, credem că trebuie să ne aplecăm puţin atenţia asupra istoricului acestei idei care ar constitui un nou argument pentru a ne bucura de câteva cumpărături în plus. Dar despre ce este vorba?

 

Se ştie că arheologii au descoperit în America Centrală, în Yucatam, urmele anticei civilizaţii Maya. Între alte monumente s-a descoperit un bloc de piatră ce purta calendarul poporului dispărut, calendar ce ar fi putut fi întrebuinţat 300 mii de ani, înainte de a arăta o diferenţă de o zi fată de anul astronomic. Se pare că civilizaţia noastră a fost mai puţin pricepută în alegerea unui calendar perfect întrucât cel utilizat în prezent trebuie corectat la flecare 3.300 de ani. Acum câteva decenii, America a şi pornit o campanie în favoarea unei noi reforme calendaristice. Nu era vorba, pur şi simplu, de o modificare, ci mai degrabă de o aşezare a calendarului pe o temelie cu totul nouă.

În locul celor 12 luni actuale, anul ar fi fost împărţit în 13 luni, fiecare lună având 28 de zile adică 4 săptămâni încheiate. A 13-a lună adăugată calendarului actual urma să primească numele de Sol, locul ei fiind intercalat între lunile iunie şi iulie. Cele 13 luni ale anului urmau să numere numai 364 de zile, cea de-a 365-a zi propunându-se a fi o zi liberă, adică o „zi albă" (?!).

Noul calendar propus, în care fiecare lună începe duminica, urma să fie inaugurat în anul 1934 când ziua de 1 ianuarie cădea duminica. Foarte practic întocmit, calendarul permitea cu uşurinţă aflarea datei care corespunde unei zile a săptămânii şi invers.

O asemenea inovaţie calendaristică ar fi avut multe implicaţii pe plan social. Astfel toate lunile fiind egale, plata angajaţilor de orice fel se putea efectua pe baze mai raţionale, iar statisticile atât de contestate, s-ar fi putut întocmi mult mai exact. Iată pentru ce un comitet naţional american, având în frunte pe George K. Eastman, inventatorul aparatului de fotografiat Kodak, a început să desfăşoare o propagandă intensă în favoarea noului calendar care spera să-1 poată inaugura în acel an, 1934.

Dacă noul calendar propus cu 13 luni, ar prezenta avantaje pentru oamenii de afaceri şi pentru industriaşi prin aceea că n-ar achita salarii într-o lună pentru 30 de zile şi în alta pentru 31 de zile (ca să nu mai vorbim de luna februarie, schimbătoare chiar ea), cetăţenii care n-au ajuns încă milionari nu erau satisfăcuţi de o asemenea alternativă.

Cu toate acestea, chiar nemulţumiţii, credem că nu s-ar supăra dacă ar beneficia de o salarizare care să concorde cu noua împărţire a anului. În acest fel ar dispare această categorie economică, de al 13-lea salariu, cu iz de binefacere din partea cuiva. Pe de altă parte, ni se pare că nici atunci lumea nu va fi

 

mulţumită mai ales superstiţioşii care ar putea fi îngroziţi de cele 13 luni ale anului propus. În plus, în fiecare lună, ziua de 13 va cădea vinerea, alt motiv de superstiţie.

Vom mai menţiona că, probabil unele ţări să fi ţinut seama de aceste propuneri din moment ce plata salariilor se achita săptămânal în ziua de sâmbătă şi, mai nou vinerea.

Şi nu în ultimul rând, oamenii s-ar gândi şi la altceva supărător şi anume, că viaţa lor ar fi mai scurtă cu câţiva ani, când fiecare din aceşti ani ar avea 13 luni!?

Încheiem mica noastră pledoarie, spunând că întrucât calendarul propus nu a prins viaţă, lupta sindicală pentru al 13-lea salariu continuă, dar de-acum încolo cu o argumentaţie în plus la masa negocierilor. Asta în afară de creşterea salariilor şi pensiilor promise, atât de discutate în zilele de astăzi. Probabil că vom trăi să vedem şi cea de a 13-a pensie pentru noi pensionarii, care, în serile lungi scriem ceea ce dumneavoastră citiţi acum.