În fiecare săptămână ar trebui decretată câte o zi naţională de doliu. Pentru că românii mor pe şosele mai ceva ca muştele în pragul iernii. În două decenii au murit români striviţi de fiare pe şosele cât nu au reuşit să hăcuiască turcii într-un secol de războaie. Statisticile arată că în fiecare săptămână mor pe drumurile patriei aproape 50 de persoane.

Ştirile de la ora cinci sunt filmele de groază ale românilor. Spre deosebire de producţiile cinematografice în care se consumă tone de ketchup şi machiaje horror, cele produse şi consumate de români sunt şocante şi reale. Vrei adrenalină? Aruncă un ochi la ştiri şi sigur prinzi cel puţin un accident mortal, un scandal finalizat cu parul sau un viol între vecini. De departe, însă, accidentele rutiere dau grosul ştirilor şi prosperitate firmelor de pompe funebre. Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2010, rata deceselor din accidente rutiere în România este similară cu cea din SUA! Semnul egalităţii între morţi este înfiorător, căci Statele Unite sunt o ţară cât un continent, în care maşinile sunt conduse şi de adolescenţii de 16 ani, iar toată România nu depăşeşte populaţia New-Yorkului! În 2010 au murit 2.377 de persoane, în medie câte 49 pe săptămână, iar în 2012 s-au înregistrat alte 2.040 de decese. Săptămână de săptămână îngerul morţii iese la cosit pe drumurile patriei, care şi ele arată ca vai de ele. Dar vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă am avea kilometri de autostrăzi ca-n Suedia, unde rata deceselor din accidente este de patru ori mai mică decât la noi? În câteva decenii am pieri ca neam, cu pedala de acceleraţie la podea. 18 români au murit într-un groaznic accident în Muntenegru, iar autorităţile au decretat o zi de doliu naţional chiar de Ziua Drapelului Naţional. Personal, am rezerve faţă de această decizie, însă efortul aducerii în ţară a victimelor a fost unul important şi lăudabil prin eficienţa dovedită. Lucrurile însă nu trebuie să se oprească aici. Statisticile ne arată an de an că avem o problemă, iar autorităţile nu reuşesc să o rezolve. De ce? Pentru că, la fel ca în cazul producerii unui accident rutier unde factorii declanşatori sunt multipli, şi în cazul rezolvării unei probleme complexe trebuie aplicate soluţii care se completează reciproc - de la obţinerea permisului de conducere, conduita în trafic până la starea drumurilor şi aplicarea legilor rutiere. Adică trebuie schimbată o mentalitate viciată profund atât de lipsa de educaţie, cât şi de inconsecvenţa şi corupţia autorităţilor. Să nu faci nimic este cel mai uşor, rău poţi să faci fără prea multe bătăi de cap. A face bine presupune însă efort, muncă şi perseverenţă. De aceea, autorităţilor le este mult mai uşor să declare o zi de doliu naţional, să-şi plimbe moacele false şi triste la ceremonii unde o să fie pozaţi şi daţi la tv, decât să pună osul la treabă. Legile rutiere şi ale transportatorilor trebuie schimbate, înăsprite şi aplicate cu ferocitate, altă cale nu există. Cu duhul blândeţii merge poate la biserică, dar pe şosea, când un dement care vrea să simtă adrenalina în vene şi "îi dă în goarnă" bolidului înmatriculat în Bulgaria, omorând oameni, nu mai merge. Mai ţineţi minte scandalul filierei de permise auto date pe şest? Tot felul de indivizi puteau să-şi procure permise de conducere valabile, chiar de la poliţişti, fără să mai susţină niciun examen. Ei, nu este asta complicitate la crimele de pe şosele? Dar şoferii de camioane români care bântuie prin întreaga Europă şi produc, pe lângă concurenţă neloială, accidente cumplite? În Franţa sau Germania, orice şofer de camion sau autocar, o dată la şase luni, trebuie să-şi reînoiască atestatele, să urmeze cursuri speciale de conducere preventivă şi defensivă. La noi, orice tractorist care abia şi-a schimbat amprenta papilară cu semnătura din pix poate să conducă un autocar plin de oameni şi confundă transportul cu remorca plină de cartofi. Lăcomia îi determină pe unii patroni din transporturi să-şi forţeze la limită şoferii, timpii de odihnă sunt daţi dracului, roata să se-nvârtă, să iasă profitul! Dar şmecherii gen Huidu care gonesc demenţial pe şosele şi omoară oameni? Mai merită ei să conducă o maşină vreodată? Pentru o triplă crimă, oriunde în lume, vinovatul ar fi condamnat pe viaţă (în China îl aşteaptă glonţul, în SUA - injecţia letală), dar la noi rămâne liber şi, în anul următor, goneşte din nou, şmechereşte, scoţând obscen degetul pe geam. Şi asta se poate pentru că ani de zile poliţistul a fost partener de negociere a preţului cu şoferul contravenient, politicianul are interese în transporturi, guvernantul să-şi tragă tainul, vorba unui clasic în viaţă. Este clar, aşa nu mai merge, dar mă tem că românescul "merge şi aşa" este de-a dreptul indestructibil...