A fost adusă pe tapet, cu prilejul ultimei crize politice, tema naţionalismului. Evident că e doar o operaţiune de imagine, o tentativă de a gâdila ombilicul poporului neaoş şi nimic mai mult.

România dacă se decuplează de la UE şi de la parteneriatul cu America, în câteva luni sucombă cu SMURD-ul lui Arafat cu tot. Problema nu se poate pune în termenii aceştia, mai ales pentru că nici nu ai unde te duce. Nu mai există blocurile politico-militare din timpul războiului rece. Putin face bani şi cu Germania, iar oligarhia rusească e pragmatică. Prin urmare, România nu e pusă în faţa a două opţiuni cu rezolvare pozitivă. În schimb, dacă e greu să ieşi peste noapte din interiorul UE, totuşi asta nu înseamnă că ai garanţia  unui loc călduţ, indiferent ce-ai face. Poţi să-ţi pierzi credibilitatea, să decazi ca stat membru, pentru că există şi acolo, ca peste tot în viaţă, o ierarhie. Din păcate noi suntem pe ultimul loc, în această ierarhie, din punct de vedere economic, fiind cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Şi evident, demonstrăm, că nici democratic nu stăm bine. De fapt toate acestea se leagă, sărăcia, corupţia şi reflexele anti-democratice sunt ingredientele aceluiaşi meniu. Cântând refrene de cântece patriotice nu vom progresa cu nimic. Plus că naţionalismul nostru e doar de operetă, noi nu suntem sârbi sau greci, nu că ar fi bine să fim, doar că avem tendinţa de-a vântura doar un soi de naţionalism văicăreţ, de maimuţe plângătoare, victime eterne, nicidecum de-a ieşi cu pieptul în faţă. Dar, între timp, vedem că stăm prost la monitorizarea pe Justiţie, iar Schengen-ul ne mai aşteaptă. Acest eşec e de pus în cârca întregii clase politice.  Cu toate acestea, noi nu vrem să luăm lecţii de la nimeni, sună discursul pentru uz intern. Nu ştiu cum am ajuns noi în ipostaza aceasta, când toate statisticile arată că deşi lucrăm cel mai mult ca număr de ore dintre ţările UE, suntem cei mai puţin productivi. Probabil că nu luăm lecţii de folclor de la Europa, asta da. Dar trecând peste demagogia patriotardă, evident că niciun politician nu-şi va permite să întoarcă spatele Europei, numai că discursul de uz intern, aflat în disonanţă cu cel extern, nu prea mai merge. Ce se discută sau  se decide la Bucureşti, are imediat ecou în spaţiul UE. Aici va trebui să fie învăţătură de minte, că nu poţi arunca cu vorbe doar de dragul electoratului, pentru că totul se cuantifică şi la un moment dat se decontează, şi nu la modul declarativ. Nu va ieşi niciodată un lider european să se bage-n răţoieli de cafenea,  dar până la urmă lipsa diplomaţiei se poate plăti când te aştepţi mai puţin şi pe chestiuni importante.  Victimele acestor goarne naţionaliste au fost şi românii din străinătate, ca şi cum oamenii aceia au plecat de bine de aici, iar ce-i de aici o duc nemaipomenit. Politicienii ar trebui să înţeleagă că majoritatea celor din ţară sunt potenţiali emigranţi şi că românii emigranţi reprezintă în sine un vot de blam la adresa lor, chiar dacă li se va anula şi dreptul democratic de-a mai vota sau de-a fi pe listele electorale.