Nelinişti de toamnă cu partid în ceaţă
Preşedintele PSD, Mircea Geoană, merge la sfârşitul săptămânii la Iaşi, un loc în care pe vremuri colegul său de bancă în Senat Ion Iliescu aduna mulţimi şi în care, acum, fostul diplomat va cugeta lânga racla cuvioasei Paraschiva, cu gândul la vânzolelile lumeşti din partidul pe care îl conduce.
Pe lângă cele sfinte, şeful PSD se va întâlni şi cu responsabilii partidului din zonă, într-un climat, probabil, prietenos, ozonat de negocierile duse de Ioan Rus pentru liniştea şefilor locali ai PSD.
Acum câtva timp, Geoană a mai fost în această parte de ţară, mai la nord, la Suceava, de unde s-a întors, in extremis, în bulevardul Kiseleff 10, unde i-a luat microfonul de sub nas lui Adrian Năstase şi i-a dat replica lui Traian Băsescu, într-o acţiune care a încercat să răscumpăre năzbâtia consultărilor "plouate" şi încercarea de luare cu asalt a locantei de cartier Golden Blitz. Aşa că nu este exclus ca, de la o distanţă comodă de Bucureşti, şovăielnicul şef al PSD să pară ceva mai limpede în intenţii, declaraţii, atitudini.
Cine îl urmăreşte cu atenţie pe Mircea Geoană nu poate să nu bage de seamă cum a trecut de la discursul pumnului strâns, cu termeni care ţin de ideal şi abstracţiuni ("revoluţia binelui" poate sună bine în campania electorală, dar oare nu era mai simplu "reformă", oricât de tocit ar părea?), la o ciudată atitudine de sfânt care pare să se îndoiască de credinţa sa, ca să sfârşească într-o lipsă de expresie, care ofileşte şi cele mai percutante mesaje.
Este ca un fel de electrocardiogramă abruptă şi care arată că viaţa în PSD este destul de complicată. Cine pretinde că poate spune cu claritate de peste 50 la sută ce se întâmplă în PSD în acest moment, trebuie să aibă musai o neobişnuită acuitate. Vântul slab al democraţiei a înfiorat, totuşi, destule orgolii şi a înflorit o grădină de grupuri şi grupuscule, care de care mai ştiutoare şi de meştere în combinaţii. Adierea democratică, care vine din păcate numai când PSD este în opoziţie, stârneşte de multe ori un asemenea praf în partid încât te îndoieşti şi de răspunsurile la întrebări simple. Au fost negocieri sau discuţii uşurele despre căderea capetelor lui Năstase şi Văcăroiu? Cine n-a avut încredere în Rus? Cine a fost cu ideea mersului la Golden Blitz? Cum a apărut, ca din senin, povestea cu 15 zile pentru rezolvarea Regulamentelor? S-a temut Năstase că va fi debarcat peste noapte? Cui îi mai este teamă de Ion Iliescu? Cine pe cine strânge cu uşa? Cine are mai mulţi muşchi? Fiecare grupare are povestea sa şi adevărul nu este nici măcar la mijloc.
Privind oarecum mecanicist, s-ar părea că totul se reduce la hârâielile între preşedinte şi preşedintele executiv. Al doilea nu se împacă cu ideea că un candidat nenorocos la primărie şi cu stagiu palid în ale politicii interne a ajuns şeful PSD. Primul nu se mulţumeşte cu un rol decorativ, ba mai are şi manifestări de autoritate. În plus, faptul că este imprevizibil şi un bun "încasator" - fără să întoarcă şi celălat obraz - este ca piperul: provoacă alergii.
Geoană trăieşte, însă, cu stânjeneala că în spatele lui tot conspiră tipi afurisit de cunoscători în ale maşinăriei PSD şi naturii umane, în timp ce el tot nu reuşeşte să închege şi să motiveze o echipă, cu care să facă şi priză. De aici vine şi atmosfera apăsătoare, încrâncenările, feţele trase şi poziţiile ireductibile. Nimeni nu pare dispus să facă politică în stil occidental, adică cu eleganţă de oţel bun şi surâsul pe buze. Toţi, în schimb, se simt antrenaţi pentru răfuială. Privind cu bătaie mai lungă, este clar că, după atâtea clamări de reformă, PSD chiar ar trebui să o facă. Şi asta cu lideri determinaţi, ei înşişi convinşi că reforma nu este o simplă reglare de conturi sau o "noapte a cuţitelor lungi", care se face exclusiv pentru reaşezarea centrelor de putere în partid şi în folosul celor puţini. După cum se face cu lideri care trebuie să aibă înţelepciunea de a recunoaşte că nu mai sunt surferi pe creasta celui mai înalt val şi că vine o vreme când te mai odihneşti, ca să te poţi îndrepta spre un nou început. În PSD politica se face mai latin decât la alte partide. Adică stilul şi metoda sunt, de multe ori, contestabile. Şi vor mai trece ceva anotimpuri până când PSD va ieşi din ceaţă.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.