România confirmă, încă o dată, că este ţara în care e mai bine să nu faci nimic, pentru că aşa nu vei deranja pe nimeni şi nici nu te vor pizmui ceilalţi pentru realizările tale. Bacalaureatul de pomină, de anul acesta, confirmă acest fapt. Un ministru al Educaţiei, vine în sfârşit, după atâţia ani, şi ia nişte măsuri simple şi eficiente prin care aduce evaluarea elevilor la cote rezonabile de corectitudine. Dovedind în felul acesta că pentru a fi un bun ministru nu-ţi trebuie decât voinţă de-a face, nu trebuie să fii o eminenţă cenuşie. Însă oricât ai încerca să iei taurul de coarne, nu e suficient în România pentru a putea fi susţinut, ba dimpotrivă îţi atrage oprobriul duşmanilor politici. Până la un punct, poate fi înţeles şi contextul ostil al adversităţii politice, însă, în momentul în care aceasta periclitează interesul naţional, se cheamă nesimţire politică, nu competiţie. O bună mostră în acest sens o reprezintă propunerea fostului ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, care vrea, nici mai mult, nici mai puţin, accederea picaţilor la bac în universităţi, unde să aibă parte de un an, chipurile, pregătitor, după care să-şi dea şi oamenii bacul. Cu alte cuvinte, universităţile să facă bine să pregătească şi elevii pentru bacalaureat pe lângă predarea învăţăturii academice. Toate acestea pentru a nu fi lăsaţi în şomaj, de aceea statul să cheltuie mai bine bani cu anul pregătitor, decât cu şomajul, ne mai spune tanti Cati. Ca şi cum statul român are obligaţia de-a face din învăţământul academic o instituţie de asistenţă socială. Nemaivorbind de faptul că acei absolvenţi pot să-şi găsească şi locuri de muncă după şomaj, chiar dacă sunt nişte joburi mai de jos. Deci până aici s-a ajuns în România, încât şcoala a devenit un fel de adăpost care te fereşte de muncă. Acesta este sensul învăţământului românesc pentru cea, poreclită deloc greşit, Abramburica. Şi chiar dacă vorbim de şomaj, cuvânt cu inflexiuni tenebroase,  tot nu poate fi asta soluţia, să-i băgăm cu propteală în şcoli ca să le mai amânăm şomajul. Vom avea şomeri cu diplomă care nici măcar nu vor mai accepta să muncească orice, pentru că, vezi doamne, vor fi intrat în rândurile intelectualilor, dar ei nu vor şti mai mult decât că Ana are mere. Practic s-ar relua producţia pe banda rulantă a diplomelor. În acest sens, reacţia ministrului Funeriu a fost promptă sesizând exact pericolul reactivării fabricilor de diplome. În replică la aceasta, purtătoarea de cordeluţă a decis să-l acţioneze în judecată pentru această afirmaţie, pe ministrul Funeriu. Fără comentarii! Dar după ce ne-a spus de şomaj, ilustra ministeriabilă vine cu o altă explicaţie fabuloasă, de un populism prostesc până la greaţă, şi anume aceea că e mai bine aşa pentru elevi decât să-i lăsăm pradă etnobotanicelor. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs, dar când te gândeşti că această năzbâtie e spusă de un fost ministru al Educaţiei, te cruceşti. De data aceasta, diriginta cu cordeluţă confundă instituţia de învăţământ cu clinicile de dezintoxicare. Ce mai încolo, încoace, nici nu ne dăm noi seama ce rău a făcut acest bacalaureat elevilor, iată îi va duce spre pierzanie, şomaj şi etnobotanice! Toată această campanie electorală prost jucată este totuşi de natură îngrijorătoare. În felul acesta, România, dacă va continua să fie prada unor populisme şi a unor interese de partid, va da cu capu-n gard la nesfârşit. Dar nu-i nimic, că vom sta mereu cu capu-n gard şi cu foştii miniştri pe post de mari analişti, care vor veni şi după ani şi ani, aşa cum fac conducătorii anilor 90, acum, să ne spună unde s-a greşit, ce trebuia făcut şi tot aşa. Revenind la doamna cu pricina, care a mai condus ministerul Educaţiei, acum pare a fi iar în pole position pentru o nouă asemenea funcţie. Totuşi, câtă incompetenţă politică să ai, ca după ce ai pierdut de două ori alegerile să crezi că e suficient să stai şi să aştepţi erodarea puterii ca tu să-i iei locul cu aceleaşi figuri perdante, ţinute în conservă?

 

 

.