O constantă a politicii românești este aceea că tot ceea ce pe moment pare a fi răul mai mic, în timp va deveni răul cel mare, un cerc vicios de care nu e scutit niciun scrutin.

Alegerile interne din PSD par a se deosebi puțin de acest fenomen, prin faptul că  acum n-a apărut  nimic nou sub soare. PSD-ul e ca un șarpe bătrân care nu mai poate năpârli. Cu Dragnea sprijinit de Iliescu, Năstase, partidul e condamnat să meargă până la capătul biologiei sale, rămânând un partid de pensionari, un partid al trecutului. Dacă la 85 de ani, tătucul  Iliescu face încă jocurile la vârful celui mai mare partid, atunci să nu ne mai oripilăm ipocrit că suntem retrograzi politic.  În același timp, periculos și grav e că  prin mustăciosul de Teleorman,  baronetul încearcă să mai sune o dată adunarea. E adevărat că pare a fi o agresivitate neputincioasă, dar e suficient pentru a ne mai mânca o bucată din timpul şi aşa mult irosit de 25 de ani încoace.

Tot acest  fundal cenușiu ne dă senzația că timpul stă în loc, laolaltă cu alte întâmplări  demne de vechea nomenclatură, precum plasarea la Consulatul de la Bonn, a animatorului politic tv, Mădălin Voicu. Oare ce legătură are diplomația cu lăutăria? Sau se face și diplomația după ureche? Unii vor sări să spună că vorbim totuși de un bun  dirijor cu pedigree muzical. Aici părerile sunt împărțite, fostul coleg de nomenclatură, Serghei Mizil, susține că l-a văzut mai mult dirijând, „Fuga din bar".  Nu  era greu  nici pentru manelistul nomenclaturist care s-a născut și-a trăit  într-o vilă de protocol  la Snagov, iar după 1989 și-a construit una și mai mare tot în zonă.

Genul acesta de privilegii dinastice par a nu avea sfârșit la noi. O dovedește și prezentul, prin creșterea pensiilor speciale, date militarilor, parlamentarilor și diplomaților. Primii demnitari în stat și-au crescut cu 350% lefurile, iar palton peste pupăză, preşedintele diasporei  a  întors spatele noii limuzine de lux, lăsându-i  în urmă pe votanții săi, care, conform legii electorale promulgate de acesta, vor rămâne subreprezentați în Parlament și la fel de lipsiți de dreptul la vot prin corespondență sau electronic. Se pare că sunt totuşi obiective mai importante, renovarea de aproape un milion de euro pentru Vila Lac 3 și cel de-al patrulea croitor sau designer vestimentar, că sună mai snob, pentru Prima Doamnă, această Coco Chanel purie. Să nu-l uităm și pe Ponta pe care-l lasă genunchii și care pentru unii, după pierderea șefiei PSD, va umbla în curând în coate goale în politica românească. Rămâne de văzut, deocamdată boxează mai bine decât  laconicul Klaus, care în afară de ștaif, lux și o doză de cinism față de cei care l-au făcut președinte, nu ne-a oferit mare lucru.