De la nivelul de reprezentanţi în consiliile comunale, municipale, judeţene, până sus, în Parlament, Guvern şi Preşedinţie, unii români dovedesc că habar nu au de istoria României, în general, şi de istoria Transilvaniei şi a românilor transilvăneni, în special. Acest lucru se vede în hotărârile care se iau, în slaba opoziţie la presiunile UDMR.  Consilierii români n-au dat niciodată vreo replică bazată pe fapte istorice, iar colegii lor, maghiari, mult mai bine pregătiţi, îi joacă pe degete. În cazul în care consilierii români ar avea o cât de mică idee despre ceea ce s-a întâmplat în trecut, ar putea lua atitudine la pretenţiile de învăţământ separatist, la crearea de universităţi de stat în limba maghiară, la segregare în instituţiile de cultură, la atribuirea unor denumiri de străzi, dezveliri de tăbliţe comemorative, statui etc. Din păcate, nici presa românească nu are poziţii bine susţinute. Cel mai bun exemplu este ultima aniversare a revoluţiei maghiare din 1848. Am toată admiraţia pentru maghiarii care îşi respectă trecutul, tradiţia, valorile, ştiu să serbeze, să comemoreze cu adunări festive, drapele de toate culorile, cu recitări de poezii şi cântece patriotice, cu comemorări la câte un monument, chiar dacă "titularul" soclului a fost o simplă "cătană". Şi toate acestea, fără mici, fasole cu cârnaţi, tarabe pline de kitch-uri. Sunt adunări cu adevărat culturale, nu "adunături". Oficialităţile române participă, depun coroane, Guvernul şi Preşedinţia trimit mesaje, delegaţiile maghiare, mai de voie, de nevoie, depun câte o coroană şi la statuia lui Bălcescu (de ce nu şi la a lui Avram Iancu?). Aţi auzit vreun discurs al unei oficialităţi române la depunerea de coroane la statuia lui Bălcescu? Nu! Pentru că habar nu ar avea ce ar fi de spus. Cel mai recent exemplu, cazul agitatorului Csibi Barna, care, pe lângă gestul criminal pe care l-a făcut, a afişat o listă, în limba maghiară, cu denumiri de localităţi şi cu numărul de victime făcute de români în rândul populaţiei maghiare. Replici palide de la "experţii" televiziunilor care mai mult au semnalat cazul. Ba l-au făcut şi vedetă pe imberb, luându-i interviuri, detaşându-l la alt loc de muncă, în loc să-l "detaşeze" direct la închisoare. Dacă vreun "deştept" din studio avea habar de istoria revoluţiei din Transilvania, ar fi amintit câte zeci de mii de români au fost ucişi. Dacă cineva ar fi vandalizat vreo statuie a lui Kossuth sau Petofi, atunci să fi văzut scandal! Boc sau Băsescu ar fi fost presaţi de UDMR să-şi ceară public scuze în numele poporului român. Altfel UDMR ar fi ieşit de la guvernare şi cădea Guvernul! "Profesioniştii" de la Bihari Naplo au alocat acestui incident un spaţiu de câţiva centimetri pătraţi undeva într-un colţ al paginii 2 în ediţia din 17 martie a.c., dar au alocat spaţii de zeci de ori mai mari pentru incidentele cu tăbliţele indicatoare de la intrarea în unele localităţi, acoperite cu tricolor. Însă n-au făcut legătură cu evenimentul de la Miercurea Ciuc. Ăsta da profesionalism! Başca titlurile uriaşe, de ţi se făcea pielea de găină, cu "Magyar elleneseg", cu referiri la declaraţiile lui Ponta şi Antonescu. Deci, dacă un politician român spune ceva despre un politician ungur, indiferent de rang, dar nu împotriva maghiarilor sau a poporului ungar, înseamnă că este împotriva maghiarimii în ansamblu. Pe ei să nu-i atingi nici măcar cu o floare! Atunci declaraţiile lui Tokes şi Kover Laszlo ce sunt? (va urma)

Teodor NEACŞU