Am făcut parte din cadrele armatei noastre, participând la luptele din zona Oradea şi Carei. Am trecut graniţa spre Apus la data de 20 octombrie, în direcţia Tisa. Mi-a plăcut, însă, Ardealul foarte mult, de aceea numai după doi ani (1947) m-am întors pe aceste meleaguri unde sunt şi azi. Timp de 32 de ani, am lucrat la S.M.T. Cefa - Bihor ca specialist în mecanizarea agriculturii şi m-am pensionat în 1981, iar pentru munca prestată, organele de stat mi-au aprobat stabilirea în Oradea şi contractarea unui apartament în care locuiesc împreună cu soţia mea şi astăzi. Acum, trăim două persoane dintr-o pensie modestă. Greutăţile tranziţiei şi scăderea alarmantă a nivelului de trai m-au obligat să mă adresez primarului Oradiei, cu o scrisoare bine motivată, cerând să mi se acorde, la marginea municipiului, puţin teren (0,05-0,5 ha), să pot cultiva legume pentru consum propriu, deoarece nu posed nici un alt teren, de nici un fel. Răspunsul a fost NU categoric, comunicându-mi-se că nu mă încadrez în prevederile Legii 18/1991 a fondului funciar. Deci n-am primit teren şi am rămas la discreţia pieţii locale. Cu toate că Legea 18/91 prevede acordarea a 5.000 mp teren agricol celor care n-au pământ şi au lucrat în CAP. Nici eu nu am pământ şi am lucrat mecanizat la CAP-urile din Bihor, suprafaţa de 32.000 hectare, de la Oradea la Salonta şi Tinca. Am depus o nouă cerere, în 2002. Acelaşi răspuns negativ, o nouă deziluzie a mea. Am încercat să ne resemnăm, să acceptăm greutăţile tranziţiei, dar degeaba. Continuăm să strângem cureaua şi privim cu jind la vilele ce s-au ridicat lângă piaţa Nufărul, pe terenul acordat de Primărie unor revoluţionari sau veterani de război. Situaţia economică e tot mai rea, cu lipsuri şi multe alte greutăţi. Nu mai avem ce face. Nimeni nu ne ajută... Şi acum, la sfârşit, vă relatez că m-am convins că OBIŞNUINŢA E O A DOUA NATURĂ, deci şi noi ne-am adaptat la frigul şi foamea ce s-a instalat în viaţa noastră. De aceea, vă rog să-i comunicaţi domnului primar Petru Filip să nu-şi mai facă probleme că nu ne mai trebuie pământ. Ce mai are, să-l dea favoriţilor lui. Cu stimă şi deosebit respect, Petre Udrescu Domnule Udrescu, pentru a ne convinge că, într-adevăr, nu beneficiaţi de prevederile Legii 18/19991, ne-am adresat secretarului municipiului Oradea, Florian Dacin, care ne-a declarat: "Legea 18 prevede că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de până la 5000 mp persoanele care au lucrat în CAP-uri. Domnul Udrescu a lucrat la SMT Cefa, o instituţie finanţată de stat, aşadar nu se încadrează în prevederile acestei legi. Eventual, ar fi putut primi o suprafaţă de teren în raza comunei Cefa, în cazul în care aici exista excedent". Din păcate, dumneavoastră, spre deosebire de alţi veterani de război, nu sunteţi îndreptăţit să beneficiaţi nici de Legea 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, deoarece nu sunteţi posesor al unei decoraţii de război dintre cele prevăzute de actul normativ mai sus menţionat. "Toţi veteranii de război care au decoraţii pot intra în proprietatea a 500 de mp, în intravilan, sau 1.000 mp, în extravilan. În cazul în care nu există posibilitatea acordării suprafeţelor de terenuri menţionate, ei sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri băneşti", ne spune col. (r) Ioachim Sima, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război Oradea.