Există în poporul român un uşor clivaj în felul lui de a fi. Este clar că suntem la fel, dar, datorită condiţiilor istorice mult diferite, s-au format două atitudini sociale diferite, care în cei aproape 100 de ani de unitate administrativă nu s-au egalizat, deşi o parte din populaţie s-a mixat şi a difuzat dintr-o parte în alta.

Este modelul nordic transilvano-bucovinean, care gândeşte întâi viitorul şi apoi ce rămâne pentru prezent, şi modelul sudic şi estic, care gândeşte întâi prezentul şi ce rămâne pentru viitor. Dacă vă veţi uita la ţăranii din modelul nordic, aceştia întâi se ocupă de casă şi de baza economică pe viitor a familiei, abia apoi de cheful zilnic, ceilalţi, exact invers. Transilvano-bucovineanul când îşi sacrifică de sărbători porcul îl tranşează într-o mulţime de produse şi îl drămuieşte să îi ajungă tot anul. Sudicul şi esticul îl taie, încinge un chef de praznic şi peste două săptămâni bea apă în loc să aibă ce mânca, desigur cu excepţii, chiar zonale. Acest model social de a fi s-a manifestat până şi în ultimele alegeri locale. Tipul nordic a rămas fidel celor cu care a votat înainte, într-un mod majoritar. Timpul sudic şi estic a întors în mod majoritar spatele. Primii au mizat conştient sau nu pe viitor, ultimii, pe prezent. Bucovinenii sunt mai infestaţi de virusul vremelniciei inseminat de năvălirile turco-tătare periodice timp de 500 de ani. Le amintesc pe toate acestea pentru a atrage atenţia asupra actualilor guvernanţi, care trebuie să fie precauţi în optimism şi în siguranţa cu care fac gafe după gafe, în fiecare săptămână căte un scandal. Se bazează pe un electorat instabil. Pe lângă aceasta, orice mulţime este capabilă ca azi să te ţină în braţe, mâine să te calce în picioare, dacă îi neglijezi aşteptările. Or actualul trend electoral nu s-a datorat foarte mult încrederii inspirate de USL, căt furiei cu care se dorea pedepsirea PDL-ului, deci marja de mişcare în acest sens este foarte mică pentru USL. Dacă adăugăm la toate acestea scârba pe care o generează în rândul populaţiei traseiştii politici, atunci cartea pe care o joacă azi USL-ul este mică. Actuala majoritate parlamentară nu are nici o legitimitate electorală, ea nu este rodul votului populaţiei. Este o majoritate necinstită. Îndoielnica legitimitate a majorităţii parlamentare face îndoielnice din punct de vedere legitim toate hotărârile sale. Atâtea fapte şi numiri în funcţii, numiri care dispreţuiesc legile, oricum ar fi ele, şi unele manevre economice şi juridice dubioase fac ca în mintalul colectiv să se declanşeze raţionamentul: "l-am lăsat pe dracu' şi am dat de mă-sa". Explicaţiile ulterioare nu fac decât să acuze şi să sublinieze vinovăţia. Întâi oamenii au crezut într-o eventuală lipsă de experienţă, apoi, din ce în ce mai mult, în intenţie vinovată. Pe deasupra este hidosul război Ponta-Băsescu. Indiferent de explicaţiile pline de flegmă ale politicienilor de serviciu date pe tot felul de ecrane este clar că noi, cei mulţi, nu contăm, ci doar orgoliile patologice care se joacă. Ceea ce nelinişteşte şi face ca timpul până la toamnă să pară atât de lung încât să se poată coace orice soluţie electorală este graba Ponta-Antonescu de a-şi satisface orgoliul şi pofta de putere. Pe deasupra este totala inabilitate politică a celor doi. Oricât l-ar urî pe Băsescu şi oricât de necesară li s-ar părea debarcarea lui Patapievici, a strica un lucru bun şi a-ţi crea antipatii în rândul celor care servesc mass-media este dovadă de prostie. Nu ai nevoie de asemenea duşmani, când te pregăteşti de alegeri generale. Un tandem cvasinecunoscut pe plan internaţional începe prin a fi criticat şi promovat ca exemplu negativ în presa internaţională. Cum îşi vor servi ţara? Puteau aştepta 6 luni şi lucrurile se rezolvă fără scandal şi pagubă de imagine. Cel mai grav lucru este însă confuzia pe care Ponta o face între Băsescu şi preşedinţie. A goli de conţinut şi a minimaliza rolul instituţiei prezidenţiale înseamnă pentru România pericol statal. A se ajunge la o republică parlamentară, în care deputaţii cu moralitatea deja cunoscută să hotărască un preşedinte păpuşă înseamnă a condamna la moarte statul român. Cine au fost singurii care au aplaudat în mod conştient? Rotativa prezidenţială a fost mecanismul dezmembrării Iugoslaviei. De ce vă grăbiţi, domnule Ponta, şi de ce subminaţi preşedinţia, doar pentru a-l debarca pe Băsescu? Este o enormă eroare. Sau, după ce a fost distrusă baza economică, cvasidistruse sănătatea şi învăţământul, viciată administraţia, rolul aleşilor (de către cine?) este dezmebrarea statului român? Uşurel cu pianul pe scări!