În acest articol readuc la cunoştinţa românilor rezultatele ajutoarelor medicale intrate în România imediat după evenimentele din decembrie 1989.
Şi atunci beneficiarii acestor ajutoare au fost copiii din casele de copii, care acum au 19-21 de şi sunt bolnavi de SIDA, situaţie pentru care nimeni nu este vinovat, deşi se ştie că această boală se transmite prin contact sexual. Deci aceşti tineri de acum nu se puteau îmbolnăvi decât prin injectarea virusului, dar acum ei constituie un real pericol de răspândire a acestuu flagel la noi în ţară.
Constat cu surprindere şi amărăciune că din această experienţă tristă, că să nu zic diabolică, cei care conduc destinele sănătăţii în România nu au învăţat nimic, iar acum încearcă forţarea vaccinării fetelor cu un vaccin ale cărui efecte finale nu se cunosc sau nu sunt făcute publice, dar care încă de la administrare are efecte negative.
Pornind de la principiul că şi problemele mari au soluţii simple, prin acest articol propun:
a) Vaccinarea fetelor să fie făcută numai după ce părinţii au acceptat în scris ca fetele lor să fie vaccinate, iar răspunderea pentru eventualele efecte negative să le suporte şi cei care au aprobat importul vaccinului.
b) Dacă peste ani se va constata că acest vaccin, pe lângă reacţiile adverse deja ştiute, provoacă şi sterilitate, atunci importul şi utilizarea acestui vaccin nu este altceva decât crimă, iar cei vinovaţi să răspundă.
Închei articolul cu menţiunea că omenirii i-a fost destul cruciada copiilor din Evul Mediu, cu urmările ei dezastruoase, şi nu mai are nevoie de o nouă cruciadă a fetiţelor, iar cei în măsură să aibă în vedere acest aspect înainte de a se hazarda luând hotărâri ale căror efecte nu le cunosc sau le cunosc prea bine, dar, din diverse motive, tacit le acceptă, însă pentru aceasta tot va trebui să răspundă, căci nu este permis nimănui să se joace şi să pună în pericol sănătatea viitoarelor generaţii.