Motto: "Ai tot ce-ţi trebuie ca să ajungi demagog: o voce de desfrânat, o familie de nimic, apucături de derbedeu". (Aristofan-Cavalerii - 450-385 Î.Ch.)

Deci firea pervertită a omului nu este de ieri. Dar, trăim probabil în cea mai anemică perioadă a istoriei. Egalizarea comunistă era altceva, era o nivelare impusă de forţe externe individului şi era consecinţa, nu a lipsei ci a răsturnării scalei de valori.

Anemia, care este consecinţa bulversării valorilor, este golirea de conţinut a noţiunilor valorice, cu transformarea lor într-un fel de cutii goale, colorate şi false. Citeşti eticheta, desfaci cutia şi dai de nimic, sau şi mai rău dai de un şarpe. Evoluţia lumii în direcţia aceasta se datorează proclamării tejghelei cu taleri falşi drept altar şi principiu suprem. Eficienţa este şi ea fiica tejghelei, căreia azi nimeni nu i se poate sustrage. Dar şi eficienţa este pervertită prin însăşi absolutizarea ei. Când în competiţia de astăzi, cu reguli moarte pe faţă şi reguli mirositoare ascunse, dar vii şi virulente, vrei să câştigi "o cursă de automobilism"  nu îţi alegi şoferul care te reprezintă dintre cei ce fac accidente pe drum drept. Dar cursa a ajuns doar pretextul. Cine are tupeul demagogiei şi punga pirabului acela conduce maşina de curse a unei mulţimi derutate, care nu mai înţelege nimic şi care în momentele esenţiale refuză să deschidă ochii. Din cauza derutei şi a profesionalismului manipulării poporul se maturizează politic şi civic extrem de lent. Semne de revigorare sunt, dar în loc să fie încurajate de către lideri ele sunt tratate cu dispreţ. Astfel poporul a cerut prin vot micşorarea numărului de parlamentari. Puterea ia mărit la 400. Un parlamentar la 100.000 de locuitori ar fi mai mult decât suficient. Asta ar însemna maxim 190 de parlamentari. Asta ar însemna scăderea cheltuielilor administrative ale statului cu aproape 20 %. Se preferă să se dea afară amărâţi cu salarii de 150 de euro/lună de acolo de unde nici aşa nu este personal suficient. Există încă zeci de agenţii naţionale, guvernamentale, parlamentare, gargaro-demagogice, şmechero-profitabile etc. ... Nu a făcut nimeni nici un raport financiar a acestor metastaze ale cancerului clientelarismului. Tratarea acestor metastaze clientelare ar însănătoşi bugetul de stat fără a sacrifica miile de oameni simpli făcuţi şomeri în mod nenecesar din punct de vedere a unei corecte politici de personal. Poporul trebuie să ştie că el este sacrificat de dragul clientelei politice, care este plătită cu salarii grase în parlament, ministere, agenţii nenecesare, care ar putea fi adunate în Asociaţia agenţiilor de studiu a supărării ţânţarilor, sau altceva, la fel de important pentru român. USL-ul prin vocea lui Ponta a promis normalizarea abuzurilor de orice fel. Toate cele de mai sus sunt abuzuri. Se va ţine de cuvânt? Clientelismul ca model social este boala sudului Europei. A demonstrat-o Fukuiama. Nordul germanic nu are această boală şi traversează furtuna financiară fără emoţii. Dacă avem lideri politici responsabili în USL atunci ei trebuie să ştie că principala măsură pe care trebuie să o ia este să curme din rădăcini modelul clientelar. Ei trebuie să ştie că traseiştii politici sunt varianta politică a traseistelor de pe centurile oraşelor şi că sunt la fel de plini de boli ca acestea, doar că bolile lor se cheamă sifilis social, SIDA socială şi gonoree socială, boli care distrug societatea românească. De asemenea ei trebuie să conştientizeze că din cauza momentului neprielnic economic şi al împlinirii profesionale, o parte din tineri şi nu numai, speră să parvină social înscriindu-se în partide şi exersându-şi la microfoane talentul demagogic semnalat de Aristofan. Majoritatea dintre cei vechi au intrat şi ei în partide cu aceeaşi motivaţie. Aşadar, puţini din cei ce fac politică o fac din înclinaţii şi chemare autentică pentru o îndeletnicire dintre cele mai grele, o fac pentru parvenire şi pentru că mizează pe fenomenul clientelismului politic. Consecinţele pe termen lung a acestui model social sunt de mistificare socială, de înecare a întregii societăţi într-o din ce în ce mai adâncă minciună. PDL-ul ajuns în opoziţie şi părăsit de mulţi parveniţi prin politică, dacă va avea inteligenţa necesară, are şansa unei regenerări rapide. Dacă... Întrebarea este dacă USL-ul fiind la guvernare, are inteligenţa, buna intenţie şi voinţă de a se transforma în partide normale social, promovând un model politico-social viabil.