Consiliile de administraţie au devenit, din foruri de conducere colectivă, într-un fel de "troică" în care sunt urcaţi tot felul de neaveniţi, ca recompensă pentru sprijinul acordat partidelor politice în timpul campaniilor electorale, precum şi alţi protejaţi ai politicienilor, care nu au nici o competenţă pentru a participa la actul de decizie, lipsindu-le cunoştinţele şi pregătirea necesară domeniului respectiv de activitate.

Exemple de indivizi incompetenţi plasaţi de către partidele politice şi nu numai în consiliile de administraţie sunt multiple în toată ţara, inclusiv în judeţul şi municipiul nostru, dar cel mai edificator şi de dată recentă este cel al unui "ins" cu nici opt clase terminate, numit de primarul arădean Falcă în consiliile de administraţie de la trei şcoli arădene, acesta fiind şi consilier local. În municipiul nostru, presa relata, în urmă cu 2-3 ani, cazul unei studente la Timişoara, care a fost numită în consiliul de administraţie al unei regii orădene, fără a avea nici o tangenţă cu specificul activităţii acesteia. Nu trebuie să ne mirăm, deci, că rezultatele economice sunt dezastruoase, societăţile cu capital de stat fiind adevărate "găuri negre", acestea nu numai că nu contribuie cu nimic la buget, dar îl şi secătuiesc. Aceşti intruşi nu numai că sunt incompetenţi, dar sunt complet dezinteresaţi de bunul mers al activităţii, făcând doar act de prezenţă pentru a-şi primi indemnizaţia de şedinţă "cuvenită", adică pe care ei consideră că o merită cu prisosinţă, pentru că s-au "obosit" să participe fizic la şedinţa de consiliu de administraţie.

Pentru a stopa acest fenomen se impune depolitizarea consiliilor de administraţie şi includerea în acestea numai a unor oameni competenţi, în primul rând, din interiorul societăţii şi apoi specialişti din afară - profesori universitari, cercetători, economişti, informaticieni, specialişti în management, care pot să contribuie la obţinerea unei performanţe palpabile.

În acelaşi timp este necesar să se reglementeze, cu claritate şi precizie, modul de cointeresare a membrilor de administraţie în obţinerea performanţelor, stabilindu-se un număr de indicatori cantitativi şi calitativi ce trebuie realizaţi (ex. profitul, productivitatea muncii, reducerea cheltuielilor, reducerea consumurilor etc). Având în vedere faptul că salariul directorilor generali se aprobă de consiliile de administraţie, stabilirea indemnizaţiei de şedinţă ca procent din salariul acestora nu este cea mai potrivită, deoarece există tendinţa (dovedită de practică) de a acorda şi aproba conducerii executive salarii cât mai mari, în acest fel şi sumele încasate de membrii consiliilor fiind mai mari.

Se impune, de asemenea, reglementarea cu mai mare rigurozitate a obligaţiilor şi răspunderilor membrilor consiliilor de administraţie, astfel ca aceştia să nu fie doar "elemente de decor", ci să răspundă material şi penal pentru erori, neglijenţă, dezinteres, ilegalităţi etc., în cazul în care deciziile luate cauzează prejudicii societăţii, deoarece rolul acestora este de a optimiza şi eficientiza activitatea, de a coordona şi controla modul în care se desfăşoară acţiunile pentru atingerea obiectivelor propuse, întreaga responsabilitate revenind organului de conducere ales sau împuternicit să exercite această funcţie.

Pentru a se elimina tendinţa şi practica de a se pasa responsabilităţile şi vinovăţiile, noile reglementări trebuie să facă o distincţie clară între atribuţiile consiliilor de administraţie şi cele ale conducerii operativ-executive, iar hotărârile acestora să fie concretizate în programe de măsuri cu responsabilităţi şi termene de execuţie, termene la care cei responsabili să prezinte rapoarte în faţa plenului consiliului de administraţie, altfel întregul proces de conducere va fi ineficient.

Întrucât consiliul de administraţie nu este altceva decât un for de management colectiv, rezultă că şi membrii acestuia ar trebui să fie responsabilizaţi prin încheierea, cu societatea sau instituţia, a unor contracte de management cu clauze contractuale clare, fără ambiguităţi, astfel aceştia vor rămâne, în continuare, simpli participanţi pasivi şi dezinteresaţi.

Atâta timp cât consiliile de administraţie vor continua să fie doar sinecuri pentru protejaţii partidelor, acestea nu-şi vor putea îndeplini rolul pentru care au fost create, acela de foruri de conducere şi decizie colectivă, ale cărui avantaje au fost demonstrate de teoria şi practica managerială. În caz contrar, acestea devin nu numai nişte organisme moarte, neproductive, ineficiente, ci chiar dăunătoare.