Consulul general al României la Torino, Iulia Buje, riscă să târască România într-un scandal diplomatic, după ce l-a atacat public pe ministrul de interne italian, Roberto Maroni. Doamna Buje a dezvăluit, citată de "Cotidianul", că ministrul Maroni a intervenit acum vreo opt ani la consulat pentru trei angajaţi români, un fel de servitori în casă, pentru a le reglementa şederea în Italia. Altfel spus, consulul general al României atârnă diplomaţia în cui şi pune mâna pe ciomag. Demască public un ministru italian în plină tensiune generată de prostiile comise de români prin Italia. Aici nu discutăm despre conţinutul dezvălurii, ci despre încălcarea uzanţelor diplomatice pentru ca un partid să câştige capital politic.

Aflu că declaraţiile hazardate ale consulului general al României la Torino au aruncat în aer Ministerul român de Externe. Ieri dimineaţă s-a convocat o şedinţă de urgenţă pentru a discuta cazul Buje. Într-o asemenea situaţie, se aşteaptă ca diplomatul român să fie declarat persona non grata de către statul italian. Efectul obţinut de dezvăluirile consulului general va fi contrar intereselor României şi va satisface, cel mult, dorinţa PSD de a capitaliza politic situaţia românilor aflaţi la muncă în Italia.
În primul rând, regulile diplomatice nu permit unui consul sau ambasador să atace public un demnitar din ţara unde este acreditat. Astfel de ieşiri publice n-au nicio legătură cu diplomaţia, ci cu ţările lumii a treia. Figura pe care România o face Italiei este de un prost gust desăvârşit, iar politicienii români care ies isterizaţi la televizor arătând cu degetul către rahatul imprăştiat pe faţa ministrului Maroni par la fel de iresponsabili ca diplomatul-ventilator.
L-am auzit pe fostul ministru de Externe, Petre Roman, făcând spume împotriva ministrului Maroni. Mi se pare inadmisibil ca un fost diplomat să intre în hora sinistră declanşată de un consul iresponsabil. Dar poate că domnul Roman se simte obligat să-şi susţină protejaţii. Soţul Iuliei Buje, consul general al României la Torino, i-a fost şef de cabinet şi este diplomat de carieră.

Să lămurim ceva: sigur că ministrul Maroni, unul dintre cei mai vehemenţi politicieni italieni, alături de fostul primar al Romei, Valter Veltroni, poate fi acuzat de ipocrizie şi imoralitate politică dacă se va dovedi că acuzaţiile consulului român sunt şi adevărate. Sigur că stârneşte indignare să vezi cum tema imigraţiei este utilizată fără scrupule de politicieni, care şi-au angajat ei înşişi, la negru, sclavi din Europa de Est. Dar nu despre asta discutăm. Ci despre modul în care s-a produs demascarea ministrului Maroni, incalificabil pentru o ţară UE.
Pur şi simplu aşa ceva nu se face în diplomaţie, e ceva nemaivăzut ca două ţări UE să se denigreze la nivel înalt, să-şi pună poalele în cap aşa cu o face România prin consulul său la Torino. Ar fi regretabil dacă ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, se va prinde la rândul său în acest joc periculos şi va încerca să capitalizeze politic, pentru sine şi partidul său, exemplara gafă a consulului român la Torino. Ar fi păcat să-şi folosească diplomaţii pe post de buzdugane înaintea vizitei la Roma pe care o va face luni.
În tot cazul, relaţiile României cu Italia se complică în urma acestui nefericit eveniment, iar tensiunile politice generate de o problemă socială reală se amplifică. Nu aşa se rezolvă lucrurile, răcorind opinia publică prin gesturi de o rară ineleganţă între două state membre UE.

România, sub ministrul de Externe Diaconescu, se comportă în relaţiile cu Italia ca o ţară din lumea a treia. Oficialii români sunt la fel de blamabili ca politicienii italieni care exploatează politic tema românilor din Italia. Diplomaţie de ciomăgari...

P.S. Modul prin care politicienii şi presa italiană încearcă să câştige capital politic, prin discurs şi atitudini fascistoide, antiimigraţie şi xenofobe, este un cu totul alt subiect. Din nou: nu ce a spus e discutabil, ci cum şi cine a făcut-o.