Peştele de la cap se-mpute, spune zicala. Păi dacă întregul peşte este putred, de ce nu îl caută nimeni la cap? Întrebarea care apare imediat este: cine-i capul? Într-o societate, orice societate, fie ea sănătoasă sau bolnavă, capul este legiuitorul, restul sunt executanţi ai legii. Dacă regulile sunt stufoase, neclare şi tâmpite, atunci jocul este pe măsură.

De fapt, a spus-o Iorga, acum 100 de ani: cu cât legile sunt mai multe şi mai stufoase, cu atât societatea funcţionează mai prost. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai simple, mai clare şi mai puţine, cu atât jocul social este mai franc, mai clar şi mai eficient. Dar, vorba lui Faulkner, care îşi începea scrisoarea către un prieten cam aşa: "Scuză-mă că îţi scriu o scrisoare atât de lungă, dar nu am avut timp să îţi scriu una mai scurtă".

Cu alte cuvinte, în materie de orice, inclusiv de legislaţie, puţin, simplu, clar şi sintetic, esenţă a întregului, înseamnă muncă, sudoare şi dialog, dacă nu cu alţii măcar cu tine însuţi. Ce fac ai noştri legiuitori? Există desigur excepţii şi de la excepţii ne cerem scuze. Imensa majoritate ridică mâna la semnul bulibaşei de partid, în sus sau în jos, cum li se indică, fără a citi textul propus ca lege, fără a şti măcar ce lege se votează.

Pe ei îi preocupă cu totul altceva, de-alde papa, de-alde nani, de-alde biştari etc. Ce legi? Bagă la cioplit douăzeci de legi într-o zi, ca să aibă timp de ei două luni. O ţară întreagă a rămas stupefiată, asistând pe viu, la ce batjocură legislativă avem, cum aleşii neamului îşi bat joc de alegători, de legi şi de ţară... Nenorociţii basculatori de mâini nu ştiau nici ce se votează.

Altă dată ţara a văzut cum o parlamentară iresponsabilă dădea cartela de vot nepoatei să se joace şi ea de-a votul. Ce contează legea? Ce semnificaţie are votul pentru ea? Sau unii, care votează cu 3-4 cartele primite de la colegii plecaţi la plimbare. Este doar un aspect al penibilităţilor pe care le-a văzut întreaga populaţie... Dar câte n-am văzut, dar le-am simţit pe pielea noastră de bieţi alergători (era să zic "alegători").

Păi dacă tot nu au nicio contribuţie la crearea regulilor sociale, la elaborarea legilor, ce mai caută ei acolo? Pentru ce sunt plătiţi ei, secretarii lor, maşinile etc., etc. Sunt sacrificaţi pensionarii, profesorii, medicii etc. şi sunt finanţate aceste hahalere? Care este raţiunea economică? Dacă nu din raţiune economică, măcar din decenţă administrativă, piticii din Parlament trebuie reduşi cel puţin la jumătate. A existat un plebiscit. Poporul a spus clar: prea mulţi parlamentari şi prea fără rost. Ce rost a avut plebiscitul?

Dacă ar fi căzut Guvernul s-ar fi putut spune "au plecat şi nu s-a putut finaliza ideea". Dar aşa? Ce faceţi cu piticii, domnule Băsescu? Sau aţi ajuns Albă ca Zăpada? Dacă "ceva este putred în Danemarca", în România ceva pute şi este clar de unde. Dacă ar fi oameni de onoare, şi-ar da singuri demisia. Pretenţia aceasta fiind prea mare pentru nişte pitici, cine trebuie să facă curăţenie în grajdurile lui Angias?