Pentru cine nu a văzut lumea largă sau măcar sudul Europei, e greu de imaginat în ce condiţii eroice se opintesc oamenii pentru a smulge unui sol sterp o frunză, o sămânţă, o legumă. Acolo unde nu au pământ îl cară cu sacul pe piatră seacă şi se închină la rai. Noi avem una dintre cele mai mănoase ţări de pe pământ, dar nicăieri nu vei vedea atâta teren de izbelişte, sălbăticit, abandonat melcilor şi şerpilor. Acum, în plină criză mondială a alimentelor, când până şi cea mai bogată ţară din lume tremură de frica eventualelor lipsuri alimentare, în România sunt abandonate milioane de hectare de pământ fertil. Acolo unde nu-i gospodar...

Vinile sunt multe şi acumulate începând cu acea brutală tranziţie iniţiată de către partidul distrugerii sistematice a României şi terminând cu incompetenţa actualului minister al Agriculturii. Ar fi fost suficient ca acest minister să organizeze, aşa cum fac pentru cereale până şi americanii, preluarea producţiei agricole, plătind-o, pentru a permite evoluţia ciclurilor agricole şi a-i feri de sentimentul zădărniciei şi al deznădejdii pe agricultori. Aşa, românii fac să prospere agriculturile Spaniei şi ale Italiei. Aceasta, din cauza prostiei, dezinteresului şi relei-voinţe ale celor aleşi ori puşi să gospodărească agricultura ţării.
Ce să mai vorbim că fac tot ce le stă în putinţă pentru a-i împiedica şi încurca pe crescătorii de animale, în primul rând, de oi, în numele Europei, pe când Europa le cere tocmai inversul, adică păstrarea tradiţiilor. Primăriile mari, ca aceea a Bucureştiului, au refuzat propriilor cetăţeni accesul la carnea de miel pentru Paşti, decât să organizeze tăierile, sprijinind producătorii şi populaţia. Iar de birocraţi tâmpiţi care să dea amenzi fără a gândi cât o râmă nu am dus lipsă niciodată. Protecţia consumatorului?! Să fim serioşi! Demagogie. Oricine a putut vedea în hipermarketuri ouă roşii care au apărut în ajun de Paşte catolic şi au rămas până după Paştele ortodox. Nu trebuie să ai mintea doxă ca să te întrebi ce valoare alimentară pot avea asemenea ouă fierte de o lună. Chiar şi dacă doar doi oameni sărmani ar fi fost tentaţi să le cumpere, sănătatea lor ar fi fost în pericol. Avem organe specializate pentru asemenea acţiuni? Avem. De la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului până la tot felul felul de autorităţi, tăcere, mucles! Aţi mai auzit cumva ceva despre subiect? Aţi citit pe undeva despre el? Mă rog, nu iei oul din magazin, îl iei de sub găină, de la ţăran, şi îl vopseşti cu vopsea din comerţul controlat. Ce constaţi? Că vopseaua trece prin coajă, că albuşul este impregnat de vopsea. De fapt, pătrunde şi în gălbenuş, dar nu se vede. Populaţia nu are de unde să ştie că ingerarea sistematică a vopselei de ouă reprezintă un potenţial pericol pentru sănătate şi că decontul vine târziu, când a uitat demult ce culoare aveau ouăle şi albuşul.

Ne scăldăm într-o imensă iresponsabilitate. Păcat că populaţia nu s-a dus la vot atunci când trebuia. Păcat că nu înţelege, de fapt, cât de importante pot fi alegerile şi în ce măsură ar putea controla situaţia.