Orban este ministru în România, ţara în care o minciună demonstrată ca atare, chiar şi venind dintr-un fotoliu guvernamental, nu mai este de mult un eveniment. La câteva zile după accident, Orban statua, la o emisiune televizată, că dacă se va demonstra că accidentul său s-a soldat cu o victimă, va demisiona din toate funcţiile publice pe care le deţine. Chiar cuvântul "victimă" a fost folosit atunci de ministru, fie după ce a fost perfect sfătuit de un jurist competent, fie dintr-o baftă chioară. La mai bine de o lună, procurorii instanţei supreme închid cazul accidentului cu o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în care folosesc în repetate rânduri cuvântul "victimă". Interesant este că, din nou, la fel ca în multe cazuri recent petrecute în România, cuvintele capătă dublu sens atunci când vine vorba de sensul lor juridic. În motivarea NUP-ului pentru Orban, în doar o jumătate de pagină, procurorii spun o dată că Simona T. - minora acroşată de oglinda şi aripa Audi-ului condus de ministru - este "victimă" şi apoi, câteva rânduri mai jos, că nu este victimă în sensul juridic. Citând dintr-o decizie a Secţiilor unite ale instanţei supreme, procurorii apreciază, practic, că minora peste care Orban a dat cu maşina pe trecerea de pietoni este victimă a accidentului, dar nu poate avea calitatea juridică de victimă întrucât a fost doar uşor lovită. Dar procurorii scriu, negru pe alb, în rezoluţia prin care motivează NUP-ul că Simona şi tatăl ei au minţit atunci când au spus că tânăra a căzut pe scări şi că nu a avut nicio legătură cu ieşirea în decor şi lovirea unei maşini parcate de către ministrul şofer. Şi mai scriu că Simona, fata de 14 ani lovită de Orban, a fost lovită la genunchi de maşina condusă de demnitar, iar la cotul mâinii drepte - care ulterior i-a fost şi pus în ghips - în căderea pe trecerea de pietoni provocată tot de impactul cu maşina lui Orban. Parchetul chiar precizează că există patru martori care au văzut accidentul, dar unul singur a specificat că a putut observa clar momentul în care Orban a dat cu maşina peste o fetiţă ce traversa strada pe trecerea de pietoni, relatând anchetatorilor în detaliu momentul impactului şi modul în care fata a fost atinsă de Orban, cu botul şi oglinda maşinii.
Oare pentru ministrul Orban Simona o fi, măcar acum, victimă a accidentului pe care l-a produs? Sau ministrul Transporturilor a făcut referire la sensul strict juridic al cuvântului "victimă" atunci când l-a folosit în respectiva emisiune televizată? Şi acestea două nu sunt nici pe departe singurele întrebări rămase fără răspuns în tot aşa-numitul "caz Orban". Rămâne însă una importantă: de ce a ascuns Orban accidentul şi de ce s-a chinuit să mintă de atâtea ori pentru a încerca să-l ascundă?
Orice şofer ar răsufla uşurat dacă ar da peste cineva pe trecerea de pietoni şi, cu mare noroc, acea persoană ar scăpa nevătămată. Căci Simona a scăpat, practic, spre norocul tuturor, nevătămată. Ar mulţumi cerului şi ar duce-o la primul spital pentru a se asigura că, într-adevăr, este în perfectă regulă. După care s-ar duce la Poliţie şi ar anunţa evenimentul, mulţumit că riscă, cel mult, trei luni de plimbare cu transportul în comun în loc de conştiinţă încărcată pe viaţă, ba chiar şi ceva închisoare.

Orban - despre care nimeni nu-şi poate pune problema că ar fi mers la serviciu cu metroul - nu a procedat însă aşa. Bănuieli se nasc, însă nimeni va spune de ce şi probabil că nu se va afla niciodată. Iar noi, românii, ne vom minuna în continuare atunci când vom auzi de miniştri din ţări civilizate care demisionează pentru motive infinit mai mici şi vom ofta cu jind la auzul sintagmei "demisie de onoare".