Patriarhul, Dinescu şi berbecuţii
N-a apucat bine Ortodoxia românească să-şi desemneze Întâistătătorul, că Mircea Dinescu, străjerul purităţii naţionale, a suit treptele CNSAS-ului, rostind istoricele cuvinte: „Astăzi s-ar putea să pârlim nişte berbecuţi în sutane aurite”.
Şi, de îndată, pe jăratecul ce ardea zglobiu de câteva săptămâni, au mai fost aruncate nişte dosare, numai bune să întreţină focurile Gheenei pământeşti în care musai trebuie să se cureţe Biserica. Fireşte, dacă s-ar putea, spre bucuria unora, ar face bine să se cureţe de tot şi să nu le mai încurce socotelile.
După ce au transformat perioada de până la parastasul de 40 de zile al Patriarhului Teoctist într-un Purgatoriu în care au fost târâţi înalţii ierarhi şi, o dată cu ei, Biserica Ortodoxă Română, capii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - una din cele mai parazitare şi mai toxice instituţii din România - au decis să dea lovitura de graţie, a doua zi după alegerea Patriarhului. Surpriză, însă: numai în cazul episcopului de Alba, ÎPS Andrei Andreicuţ, s-au confirmat informaţiile, deja existente, că ar fi colaborat cu fosta Securitate. În rest, nimic. Dezamăgit, poetul-trombon a ieşit pe aceleaşi trepte - întipărite, de pe acum, în conştiinţa publică - şi a glăsuit trist: „Din păcate, s-a scremut muntele şi a ieşit un şoricel”.
Ei, dar lucrurile nu pot să rămână aşa. Nu e lucru curat la mijloc. Nasul cel ager al Dinescului adulmecă, deja, ceva. „A stat 10 ani în străinătate, dar nu avem nimic”, zicea el, ieri, bănuitor, despre noul Prea Fericit. Aiasta nu se poate! Pasămite, dosarul o fi fost ars. În neagra zi de 23 decembrie 1989. De ce neagră? Cum, nu ştiţi? Vedeţi dacă şedeaţi în faţa televizoarelor şi vă uitaţi la filmul „Mircea, fă-te că lucrezi Revoluţia”? În 23, se zice că ar fi fost arse dosarele a 13 persoane. Observaţi simbolistica: nici mai mult, nici mai puţin decât 13. Al 13-lea element cine era? Nimeni altul decât cel căruia-i rezolvă el, Dinescu, Prea Fericirea, cât de curând.
La vremea aceea, Daniel Ciobotea avea 38 de ani, intrase în viaţa monahală de nici doi ani şi era proaspăt consilier patriarhal. Fusese, vreme de opt ani, lector la Institutul Ecumenic din Bossey şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg, în Elveţia. Aceasta, după ce studiase, deja, în străinătate: la Strasbourg (Franţa) şi la Freiburg im Breisgau (Germania). Mai mult, dovadă a colaborării sale cu duşmanul, în 1979 îşi susţinuse teza de doctorat la Strasbourg, teză pe care, într-o formă lărgită, sub îndrumarea mentorului său, Dumitru Stăniloae, a susţinut-o, un an mai târziu, şi la Bucureşti. Sugerez onor CNSAS să ia la purecat dosarele suspectului Stăniloae, chit că s-a dus la Domnul între timp, iar Ministerul Educaţiei să facă bine să se autosesizeze, pentru că miroase şi a plagiat aici.
Multă vreme, Ortodoxiei noastre i s-a reproşat închistarea. Acum, când în fruntea ei se află un om şcolit în Apus, el trebuie să dea socoteală despre cum a fost aceasta cu putinţă. De asemeni, lui Bartolomeu Anania, cel întemniţat la Aiud de comunişti, i se caută acul colaborării în carul cu fân al unei vieţi tumultoase şi mărturisitoare de complexitate intelectuală şi de profunzime creştină. Pentru că, nu-i aşa, trebuie să mai fi funcţionat şi alte raţiuni atunci când, în 1966, a fost trimis la românii din SUA, nu doar cererea lor de a li se trimite un fost deţinut politic, solicitare de nerefuzat în contextul în care regimul de la Bucureşti făcea tot posibilul pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul. Iar faptul că Bartolomeu a aflat abia la eliberarea din închisoare că, în vreme ce el îşi ispăşea pedeapsa, îi murise mama şi lui nici măcar nu se îndurase cineva să-i spună - ei, bine, faptul acesta e cusut cu aţă albă şi poetul curăţirii noastre trebuie să-l descâlcească săptămâna viitoare, când îi discută cazul cu SIE.
Se va mai screme muntele CNSAS şi Dinescu va mai întreţine focul, doar-doar vor cădea nişte berbecuţi. Dar astfel de avortoni se descalifică singuri în faţa poporului drept-credincios, prin fiecare vorbă nesăbuită care trădează răul ce-i mână împotriva Ortodoxiei.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.