Pe butuci şi pe "butoane"

Ne putem întreba cât s-ar fi discutat despre moartea unui baschetbalist român pentru care s-ar fi apăsat "butoanele" morţii? Probabil foarte puţin, asta demonstrând că tehnica rahatului sub preş e periclitată doar atunci când n-avem încotro şi moare un om dintr-o ţară care-şi respectă cetăţenii. Drept urmare, cazul n-a putut fi repede acoperit. Dacă era doar o treabă internă, butoanele s-ar fi declanşat rapid făcându-şi simţită prezenţa până la nivel de presă. S-ar fi stopat mult tam-tamul mediatic, având în vedere implicaţiile politice ale scandalului.

Mizele nu sunt mici, senatorul Cezar Măgureanu, UNPR, fost PDL, PNL, nu e un amărât, e parte a unui sistem important care aduce voturi, rulează bani. Fiecare pion politic e înconjurat de butoanele sale, ţara este o reţea naţională de butoane ale mafiilor locale. Dacă am proliferat în ceva după 1990, atunci am făcut-o la numărul de interlopi pe cap de locuitor. Nu mai există aşezare umană, la noi, fără o puzderie de cefe groase, comune, sate, oraşe sunt prinse în ghemul mafiot. Se vorbeşte enorm despre clanuri în ţara asta, e plină ţara de clanuri, aşa că despre ce reorganizare administrativ-teritorială vorbim? Clanurile stau la baza administrativă a ţării. În funcţie de ele se face orice în ţara asta. Iar împotriva acestor şerpi încolăciţi, care stau la căldura traiul bun, nederanjat de justiţia subordonată butoanelor lor, nu poate ridica nimeni un deget. Schimbările politice din patru în patru ani au loc doar la nivelul paiaţelor şi a papagalilor de televizor, în spatele lor mafia transpartinică dispune de România. Dar nu trebuie să ne mirăm, în ţărişoara noastră se trăieşte enorm din furt, de la nivelul valizelor cu calupuri cash, la ciubucuri de buzunar, în felul acesta putem înţelege de ce, la marile proteste sindicale, puţinii nemulţumiţi sar ca nişte capre pe ritmuri de dans. Aceste reţele mafiote ar trebui să creeze furia comunitară, civică, atât timp cât justiţia şi politicul sunt în cârdăşie cu aceste clanuri. Dar la noi, pe lângă că nu ne scoate nici dracu` din casă la proteste, mai nou, guvernul propune şi o restrângere a dreptului democratic de-a organiza manifestări de protest. Conform respectivului proiect de lege, propus de Ministerul de Interne, toate manifestările vor trebui aprobate în virtutea ideii de siguranţă a statului. Până acum instituţiile statului trebuiau doar înştiinţate de organizarea manifestărilor. Dar, după cum afirma deputatul puterii, Mircea Toader, pentru că vezi Doamne, dacă şi la Londra s-au făcut nefăcute, atunci musai să ne pregătim şi noi din timp. Interesant că siguranţa statului, a cetăţeanului dispar în ceaţă în faţa clanului "butoane". Acolo nu mai există frica de-a păzi pepenii, nicio spaimă. Cum să nu trăiască bine clanul "butoane", când legile în ţara asta nu sunt făcute pentru ei, ci doar pentru cei care ar putea deranja puterea. Dar ce diferenţă este între "butoane" şi un ministru care le îndeamnă pe femeile din politică să facă precum ea, să meargă la ministere unde se fac bani? Aşa ne spune "discriminata" Elena Udrea, care se plânge de şicane misogine, după ce în vreo şase ani a parcurs etape cât pentru o viaţă petrecută în politică. Oricum, măcar acum ştie tot natu`, datorită d-nei Udrea, că ministerele în România sunt şi ele nişte aşezăminte, în care nu sunt altceva, decât alte "butoane".