Campania  pentru alegerile europarlamentare intră pe ultima sută de metri.  E greu de crezut că se va schimba calitatea acestei campanii în ultima ei fază. Probabil, vom rămâne cantonaţi în agenda făcută de liderii politici, şi care e una  destul de îndepărtată de temele europene. Cu toate acestea, votul românilor va conta la nivel  european.

Ar fi bine de repetat acest lucru, atunci când se vorbeşte despre alegerile europene, care la noi sunt expediate mereu la categoria fără miză. Miza este mare la nivel european şi implicit ne priveşte şi pe noi. Acest fapt ar trebui conştientizat mai bine. A vota la alegerile pentru europarlamentare e şi o legitimare politică a statului de cetăţeni europeni. Dar dacă aceste considerente tind să pară prea principiale şi generale, există şi motive concrete, arzătoare, pentru care prezenţa la vot se impune. Ofensiva extremismului la nivel european cunoaşte o recrudescenţă semnificativă. Există multe formaţiuni extremiste, de dreapta şi de stânga, care caută să profite de principiile democratice, pentru a ajunge în interiorul UE, cu scopul de a o dinamita. Chiar dacă România nu prezintă la acest moment o asemenea formaţiune, putem vorbi şi la noi de partide care au demonstrat în ultimii ani grave derapaje de la normele democratice. A nu merge la vot înseamnă şi a favoriza formaţiuni de genul partid-stat, cu o maşinărie copleşitoare de partid, care profită de absenteismul masiv.  Din acest punct de vedere, de ani de zile s-a indus cu bună ştiinţă scârba faţă de politică în populaţie. Ea este justificată până la un punct, dar în momentul în care  ea produce apatie socială, dezinteres civic, rezultatul poate fi unul periculos pentru democraţie. În general, formaţiunile cu reflexe anti-democratice profită de această propagandă împotriva diversităţii politice, menită a-i pune pe toţi în aceeaşi oală.  Asta îndepărtează publicul  larg de politică şi de urne, iar partidul stat care nu contează pe aceşti votanţi, ci pe activul electoral,  e singurul care iese în câştig. Iar dacă stăm să ne gândim mai bine, votul maşinăriei de partid nu e un vot liber exprimat în adevăratul sens al cuvântului, pentru că  e un vot controlat. Faptul că votul liber exprimat al cetăţenilor informaţi şi dezinteresaţi partinic este cel mai slab reprezentat per ansamblu, reprezintă un fapt destul de grav. În consecinţă, doar civismul de tip ONG pe teme extra politice, nu e suficient. Ca să nu mai vorbim de cazul în care mesajul unor ONG-uri devine chiar anti-civic, atunci când ne îndeamnă să-i demitem pe toţi, să boicotăm alegerile şi să întoarcem spatele întregii oferte electorale. Democraţia se apără, peste tot în lume, votându-i pe cei care o reprezintă şi o protejează  cel mai bine, indiferent de culoarea politică. Aceasta e o motivaţie superioară oricăror alergii şi fobii pe care le inspiră politicienii. Întotdeauna poate fi şi mai rău dacă schimbările nu curg în favoarea democraţiei, iar istoria a confirmat mereu.