Guvernul Ponta nu deţine doar datele unui cabinet preelectoral. Are şi nume grele, profesionişti, dar şi oameni de partid, buni de acţiune electorală. Dincolo de anumite inversiuni nefireşti, Marga la Externe şi nu la Educaţie, Corlăţean la Justiţie şi nu la Externe, există şi specialişti puşi la locul lor, precum Florin Georgescu.

Dar şi personaje dubioase din Învăţământ, face ce face acest domeniu şi livrează doar miniştri arivişti, precum Corina Dumitrescu, rector la Universitatea privată Cantemir, unde predă şi ilustra Elena Udrea. O tiparniţă de diplome condusă de o agramată, aşa cum ne arată CV-ul doamnei ministru. O altă nominalizare interesantă este cea a lui Ioan Rus, marginalizat până nu demult. Această revenire a sa era anticipată oarecum şi de declaraţia uşor hazardată a actualului premier, care anticipa un proiect de tip PSD Transilvania. Or fi probleme în Ardeal pentru PSD, dar o regionalizare politică nu este nicidecum soluţia. Oricum, Ioan Rus, chiar dacă pare genul de ardelean serios, a fost şi este mai mult un teoretician al reformei, aidoma lui Vasile Dâncu. Ideile lor nu sunt rele, dar e nevoie de lideri, personaje charismatice şi acţiune directă. Dar dacă pe Radu Mazăre îl deranjează această nominalizare, înseamnă că alegerea a fost totuşi bună. În pofida ţintei electorale pe care trebuie să o nimerească acest guvern, e greu de crezut că el este sută la sută provizoriu. Ne e greu să ne imaginăm că această garnitură va fi schimbată radical, după alegeri. E clar că acest guvern trebuie să şi impresioneze ca imagine, cu el trebuie câştigate alegerile, iar mulţi dintre actualii grei ai cabinetului n-ar accepta doar rolul de iepure. Însă dincolo de părţile bune sau mai puţin bune ale acestui guvern, rămâne aceeaşi meteahnă românească a sforăriilor. Un specialist ca Iulian Iancu, spaima băieţilor "deştepţi" din energie, a fost sărit, în urma presiunilor făcute de cei vizaţi de atacurile acestuia. Faptul că unii sunt nemulţumiţi, alţii nu, că şi-au pus omul lor sau o gaşcă întreagă arată cât de dependent e omul politic de sforile celor din jur. Fiecare ministru are în spate binecuvântarea unei găşti, a unui cerc de interese. Nu ajungi ministru doar pentru că eşti băiat bun pe parcela ta. Reiese de aici că mulţumiţi trebuie să fie câţiva, iar cei mulţi doar să-şi dea votul. Dar problemele acestea nu le-a rezolvat nimeni, de la Caragiale încoace, aşa că slabă speranţă. O altă obsesie veche pe care o readuce pe tapet schimbarea de guvern e suspendarea preşedintelui. Aici e de fapt una dintre posturile delicate pentru actualul premier. Prins în coaliţie cu Dan Voiculescu şi nevoit la o minimă coabitare cu Traian Băsescu. În ceea ce-l priveşte pe Dan Voiculescu lucrurile sunt clare. Dacă mai sunt oameni în PSD sau PNL, care nu sunt conştienţi cât de mult datorează al doilea mandat, Traian Băsescu, lui Dan Voiculescu, mai pot fi numiţi şi Patriciu, Vântu, atunci au o problemă. Pe care ar putea-o rezolva înţelegând un fapt de-o simplitate frapantă. Dan Voiculescu naşte o antipatie triplă în momentul în care este pus lângă Traian Băsescu. Trecutul securistico-afaceristic, lipsa de susţinere populară, modul în care a poluat spaţiul mediatic cu trustul său sunt greu de înghiţit de cineva. Rămâne de văzut dacă Victor Ponta, care l-a catalogat deja pe "varan" ca fiind o vulnerabilitate a alianţei, va dovedi că are tăria de-a fi liderul de facto al acestei alianţe. În definitiv, PSD-ul este locomotiva, iar felul în care se va impune Victor Ponta îl poate consolida ca lider PSD de anvergură, având astfel şanse în viitor de a deveni chiar şi prezidenţiabil.