De la "Să trăiţi bine!" la... "Mai trăiţi?" Deşi statutul său îi impune echidistanţă politică, preşedintele Traian Băsescu a reuşit cu greu să-şi onoreze rolul de mediator între forţele politice. Este de notorietate faptul că democraţii îşi fixează ceasurile după Palatul Cotroceni şi nici fostul lor lider nu s-a sfiit să arate că încă mai coordonează viaţa PD şi chiar a Alianţei. Facerea şi desfacerea fuziunii PNL-PD, încercările actualei puteri de a schimba preşedinţii celor două Camere, înlocuirea şefilor de Consilii judeţene şi multe alte evoluţii politice au fost influenţate decisiv, anul acesta, de intervenţiile de la Cotroceni. Alianţa… Hăis-Cea În ianuarie, Băsescu pleda pentru fuziunea partidelor Alianţei, însă aproximativ în aceeaşi perioadă, el şi-a exprimat neîncrederea în realizarea proiectului în viitorul apropiat, pe motiv că PD va accepta fuziunea cu PNL doar dacă va fi format un partid popular-european. Băsescu a fost cel care a decis şi trecerea PD la curentul popular, deşi îşi mutase biroul din Modrogan în Cotroceni de jumătate de an. Mai mult, el şi-a exprimat speranţa că şi alte forţe politice se vor alătura acestei "soluţii politice de care România are nevoie". Relaţia preşedintelui cu PNL s-a deteriorat încet dar sigur pe parcursul întregului an. El a început prin a-i critica pe foştii parteneri că racolează parlamentari, spunând că aceasta este o soluţie incorectă şi imorală politic. După câtva timp, pe fondul unor disensiuni între liberali, Băsescu a simţit din nou nevoia să se exprime public, de data aceasta în calitate de lider neoficial al PD. El a spus că nu va încuraja jocuri politice în spatele Executivului şi nici PD nu va încuraja mişcări în interiorul PNL. Totuşi, cei implicaţi erau de altă părere. Preşedintele a alimentat chiar şi zvonurile, niciodată dovedite, că unii lideri ai Alianţei ar negocia cu PSD. În iulie, el a atras atenţia că, dacă există politicieni în Alianţă care se gândesc la o guvernare prin compromisuri cu PSD, mai bine formaţiunile aflate la putere se retrag de la guvernare. Îngrijorarea pentru viitorul Alianţei l-a determinat pe Băsescu să spună, în vară, că va interveni, în cazul în care PNL-PD se vor îndrepta către un derapaj major, care să ducă spre criză. În aceeaşi perioadă se punea problema alegerilor anticipate, iar şeful statului le cerea liderilor Alianţei să-şi respecte angajamentele din campanie şi să nu facă legi pentru clienţi politici. Apogeul certurilor cu liberalii a fost atins în toamnă, când aceştia au avertizat că în 2009 vor desemna propriul candidat la Preşedinţie, dacă Băsescu mai atacă Alianţa. Preşedintele nu a dat prea mare importanţă atacurilor lui Ludovic Orban şi Puiu Haşotti, recomandându-i liderului PNL Bucureşti să mai citească Constituţia înainte de a face afirmaţii privind afilierea preşedintelui la deciziile Alianţei. În privinţa conducerii Parlamentului, Băsescu a fost primul care a vorbit, la începutul anului, despre schimbarea lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu de la şefia celor două Camere, prin modificarea regulamentelor instituţiilor. Indiferent de deciziile din interiorul PNL, şeful statului şi-a făcut publică opţiunea pentru alegerea Monei Muscă în fruntea uneia dintre Camere, în cazul înlocuirii lui Năstase şi Văcăroiu. Curtea Constituţională a spulberat încercările actualei puteri de a prelua posturile celor doi lideri ai PSD, sesiunea parlamentară de toamnă fiind sacrificată, astfel, fără succes. Pe fondul crizei parlamentare, Băsescu a revenit asupra declaraţiilor sale din ianuarie, spunând că ar fi trebuit modificat doar articolul din regulament legat de schimbarea preşedinţilor Camerelor. Un alt subiect inclus de Băsescu pe agenda politică se referă la unicameralism şi vot uninominal. În primăvară, preşedintele a dat ca sigură introducerea, odată cu alegerile din 2008, a votului uninominal, cel puţin pentru una dintre Camere. În vizita din SUA, care a avut loc în septembrie, el s-a declarat partizan al Parlamentului unicameral, iar la întoarcere a anunţat deja că invită partidele politice şi societatea civilă, la Cotroceni, pentru consultări pe această temă. Şeful statului a anunţat, ulterior, că are de gând să organizeze, în 2006, chiar şi un referendum pentru modificarea Constituţiei, în sensul reformării clasei politice, indiferent de opiniile exprimate de cei invitaţi la discuţii. El a admis că îşi va asuma un risc prin acest demers, întrucât populaţia ar putea să nu se prezinte la urne. La discuţia cu reprezentanţii societăţii civile, preşedintele a dezvăluit unul din motivele pentru care doreşte atât de mult o nouă modificare a Constituţiei: în actuala lege fundamentală au rămas neclare raporturile preşedintelui cu Executivul şi Parlamentul. Primul în sondaje Aceste probleme nu l-au împiedicat pe Traian Băsescu să ocupe, pe tot parcursul anului, primul loc în topul încrederii populaţiei, poate tocmai datorită stilului său impetuos, apreciat de electorat. O creştere puternică în sondaje a fost înregistrată după criza ostaticilor, în care Băsescu şi-a asumat rolul principal. Imediat după răpirea jurnaliştilor români, în Irak, preşedintele s-a implicat nemijlocit în rezolvarea unei crize cu care autorităţile române nu se mai întâlniseră, până atunci. El a format un comitet special, la Cotroceni şi a informat permanent familiile ostaticilor, în legătură cu evoluţia cazului. Nimeni nu poate spune, în prezent, ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile ar fi evoluat negativ. Însă este cert că întoarcerea jurnaliştilor a marcat multe puncte la capitalul de imagine al preşedintelui. Faptul că a promis detalii despre răpire, iar ulterior a spus că le vom afla peste 50 de ani, a contat mai puţin pentru opinia publică. Dincolo de spectacolul mediatic făcut la prezentarea “filmului răpirii”, Băsescu a fost singurul câştigător al crizei ostaticilor. La fel s-a orientat preşedintele şi în cazul inundaţiilor. În timp ce premierul ţipa la sinistraţi, în vestul ţării, că nu le va face hoteluri, Băsescu, pe lângă faptul că a ajuns înaintea lui Tăriceanu în zonele afectate, le-a promis imediat milioane de euro celor rămaşi fără case. În plus, mai ataca şi Guvernul pentru tragediile produse de ape, dându-le satisfacţie sinistraţilor care învinuiau puterea că a plouat prea mult. Nenumăratele vizite la Mărăcineni, declaraţia - neonorată de altfel - că va bea un şpriţ, de ziua lui, pe acel pod, pariul pe o vacă sau promisiunea că va boteza un copil, sunt gesturi care au contat enorm la imaginea preşedintelui. Totuşi, nici în timp ce aduna capital de imagine de la electoratul sinistrat, Băsescu nu a ratat ocazia de a-l pune în inferioritate pe Tăriceanu. Astfel, într-una din vizitele la Mărăcineni, Băsescu a spus că după plecarea lui se vor “buluci” la pod atât premierul, cât şi miniştrii, care au uitat să mai treacă pe acolo, cât a fost el în concediu. Tot la capitolul lovituri de imagine ar putea fi incluse şi intervenţiile preşedintelui în scăderea preţului combustibililor şi încheierea grevei profesorilor. La începutul lunii septembrie, şeful statului le-a cerut petroliştilor să scadă preţurile la pompe, avertizând că Preşedinţia tocmai analizează toate clauzele contractului de privatizare a Petrom. După o lună, benzinarii au priceput mesajul preşedintelui şi au început să reducă preţul fără să mai ţină cont de cotaţiile internaţionale sau alţi factori. Într-un mod aproximativ asemănător s-au petrecut lucrurile şi cu profesorii grevişti. Ei au fost împăcaţi numai de intervenţiile preşedintelui, care a cerut Guvernului să aloce educaţiei cinci la sută din PIB şi l-a pus pe Tăriceanu în încurcătură, ducându-se la Palatul Victoria să negocieze cu sindicaliştii când acesta era plecat din ţară, aşa cum a procedat şi în perioada inundaţiilor. Toţi oamenii preşedintelui Mai puţin inspirat a fost însă preşedintele când a venit vorba de consilierii personali de la Cotroceni. Ghinionul l-a urmărit încă de la începul mandatului când, din lipsă de oameni, Băsescu a trebuit să accepte plecarea lui Vasile Blaga de la Cotroceni la Ministerul de Interne. A urmat controversata numire a lui Constantin Degeratu, acuzat în presă de implicare în reprimarea Revoluţiei din decembrie 1989. La începutul lui mai, Andrei Pleşu a demisionat din funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de politică externă, invocând motive personale. Băsescu a adus-o la Cotroceni pe Elena Udrea, motivând că i s-a părut interesant ca, la Cotroceni, "pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine". Afirmaţia preşedintelui a venit la scurt timp după ce Udrea declarase într-o emisiune că Norvegia are preşedinte. În iunie s-a reluat şirul demisiilor de la Cotroceni. De data aceasta a plecat Stana Anghelescu, despre care s-a spus, la vremea aceea, că ar fi fost forţată chiar de Băsescu să facă acel gest, după ce s-a implicat pentru a-l ajuta pe soţul ei, patron al unei firme producătoare de ţigări, în disputa cu Autoritatea Fiscală. Cea mai spectaculoasă demisie a fost cea a Elenei Udrea, care a părăsit Palatul Cotroceni, cel puţin pe hârtie, la sfârşitul lunii octombrie. Nu însă fără scandal. Un scandal care a aruncat în aer relaţiile dintre preşedinte şi premier, pornind de la dezvăluirile ei despre telefonul dat de Tăriceanu lui Botoş, în cazul Patriciu. Urmând cererea lui Băsescu de a-l informa despre imixtiunile politicului în justiţie, Botoş îl reclamă pe Tăriceanu la şeful statului, de faţă fiind, conform explicaţiilor ulterioare ale preşedintelui, Elena Udrea. Trimisă fuga după Constituţie şi Codul Penal, Udrea nu a uitat totuşi episodul telefonului, pe care l-a aruncat în presă, în condiţii încă neelucidate, după ce a părăsit postul de consilier de stat. Dansând cu lupii În plan extern, Traian Băsescu a fost suspectat că va face gafe încă dinainte să fie ales preşedinte. După un an de mandat, nu s-ar putea spune că a făcut greşeli grave în această privinţă, însă cu siguranţă a contrariat de multe ori opinia publică, dar mai ales specialiştii. Prima dovadă a dat-o chiar în discursul de după aflarea rezultatelor alegerilor, când a vorbit despre axa Washington-Londra-Bucureşti. Declaraţia a produs nelinişti până la Bruxelles, Băsescu precizând apoi că este vorba despre o axă de securitate, care nu afectează relaţia României cu ţările UE. La începutul anului, preşedintele a lansat şi temele de politică regională - zona Mării Negre şi Balcanii de Vest - asupra cărora a revenit aproape obsesiv în fiecare deplasare externă. De asemenea, el a precizat că doreşte îmbunătăţirea relaţiilor cu Republica Moldova, pe care a vizitat-o de mai multe ori, în cursul anului. După câteva deplasări externe mai puţin importante, preşedintele a fost primit de Tony Blair în Downing Street 10, ca recunoaştere a direcţiilor sale de politică externă. Preşedintele român a primit şi o invitaţie de la George W. Bush să viziteze SUA. A ajuns la Casa Albă, în Biroul Oval, la începutul lunii martie şi poate că cel mai concret subiect a fost legat de amplasarea în România a facilităţilor militare americane. Acordul în acest sens a fost semnat în decembrie, odată cu vizita în România a secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice. Imprevizibilul preşedinte român a făcut, în aceeaşi zi, o declaraţie şocantă chiar pentru ziariştii americani care i-au luat interviul. El a afirmat că SUA ar trebuie să-şi ajusteze strategia din Irak, iar României ar trebui să i se acorde un rol mai mare. Şeful statului a ajuns şi la Moscova încă din prima jumătate a lunii februarie, însă temele cu priză la poporul român - Tezaurul şi Pactul - nu au fost abordate în discuţia cu Vladimir Putin, ci doar cele economice. Ajuns acasă, Băsescu a condamnat public Pactul Ribbentrop-Molotov, iar într-o altă vizită în SUA a spus că Moscova tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc. Cu liderii Franţei, despre care spunea anul trecut în campania electorală că au venit să-şi ia tainul de la fosta guvernare, preşedintele s-a întâlnit atât în Polonia, cât şi la Bruxelles, însă nu în cadru oficial. Până la momentul unei astfel de întrevederi, Băsescu a profitat de o vizită la Londra pentru a avertiza Franţa să nu mai admonesteze România din cauza legăturilor sale cu Marea Britanie şi SUA. Ulterior, el a infirmat aceste informaţii, apărute în presa străină. În noiembrie a ajuns şi la Paris, unde a avut o întâlnire oficială cu Jaques Chirac. A mai existat o vizită în Italia, unde Băsescu s-a remarcat fumând o ţigară lîngă Columna lui Traian, pe care l-a numit "uncheşul" său. O radiografie concisă a activităţii şefului statului în primul an de mandat arată un preşedinte-jucător extrem de prolific în adunarea capitalului de imagine şi dur faţă de foştii tovarăşi de campanie. Băsescu nu şi-a dezminţit nici renumele de om al crizelor, unele dintre acestea provocându-le chiar el pentru a găsi apoi rezolvări, iar pe altele încheindu-le cu declaraţii contrare celor iniţiale. Totuşi, el a orientat mersul politicii interne şi a avut abordările atipice în relaţia cu cancelariile străine. Acţiunile lui Traian Băsescu arată un preşedinte capabil să ţină continuu sub tensiune viaţa politică internă şi care încearcă să facă acelaşi lucru pe plan extern.