Un film de succes al deceniului VIII din secolul trecut, care îi avea ca protagonişti pe inegalabilul Gheorghe Dinică şi Gabriel Oseciuc, ne aducea în prim-plan împrejurări stranii trăite de oameni trăitori pe aceste meleaguri în perioada de destrămare a Imperiului Austro-Ungar. La circa zece ani de la lansarea acelui film, prin voia lui Gorbaciov (părintele Perestroikăi) şi a lui Bush-senior (părintele unui Mare Licurici), Războiul Rece părea să se fi încheiat. Atunci, chiar dacă nostalgici ai vremurilor apuse, gen Mihai de Hohenzollern şi Otto de Habsburg, mai găseau pe la Budapesta (înainte de schimbarea de regim din decembrie, care - întâmplător sau nu - s-a produs plecând de la un incident intern din sânul Eparhiei Reformate de Oradea, care-i avea ca protagonişti pe un pastor rebel din Timişoara şi Întâistătătorul Eparhiei) oportunităţi de a-şi manifesta frustrările pe la mijlocul anului 1989, am crezut îngropate pentru totdeauna "securile războiului" pe aceste locuri, astfel încât, trăind laolaltă, oamenii locului vor putea să vegheze la binele comun fără a primi mereu "indicaţii preţioase", demne să răscolească răni ce păreau vindecate pentru totdeauna, de la unul şi de la altul. Se pare că… n-a fost să fie! Mare păcat! Un erudit, de curând trecut la cele veşnice, care a avut un cuvânt cu greutate de spus în presa românească din ultimii cincizeci de ani (printre altele a primit Premiul Academiei Române odată cu un celebru om de cultură orădean, contemporan nouă), spunea - în urmă cu circa şapte ani - că România zilelor noastre aduce din ce în ce mai mult cu imaginea de stat sub ocupaţie străină (ne venea în minte - atunci şi acum - celebra "Doină" a lui Eminescu). Ştia regretatul domn Paler ce spune! Astăzi? Suntem o naţiune liberă, suntem o naţiune independentă (a spus-o Kogălniceanu, în faţa Adunării Elective, în urmă cu 130 de ani), dar … ambasadorul celui mai democratic stat din lume "îl cheamă la ordine" într-un mod inedit (chiar într-o clădire învecinată cu reprezentanţa diplomatică în România a celuilalt pol de putere mondială) pe şeful partidului care s-a bucurat de cele mai multe voturi ale românilor la ultimele alegeri generale, încercând să-i sugereze o anume conduită pentru partidul pe care îl conduce. În acelaşi timp, Guvernul unui stat vecin (care are la activ - premieră mondială în Lumea Civilizată - două şedinţe comune cu Guvernul României) cere socoteală justiţiei româneşti pentru că a îndrăznit să-i… întrebe de sănătate pe unii dintre membrii unei formaţiuni (para)constituţionale, care, în calitate de reprezentanţi în administraţia centrală a Statului Român, n-au făcut altceva decât… discriminare pozitivă în folosul unor comunităţi reprezentative, pentru că întrânsele o anumită minoritate era majoritară. În fond, am putea vedea drept "îndreptăţit" demersul respectivilor demnitari ai… Statului Român, căci au mai fost şi alţii ca ei care au găsit de cuviinţă să bage mulţi bani publici în recondiţionarea unor imobile ce urmau să fie retrocedate urmaşilor - dovediţi sau prezumaţi - ai foştilor proprietari de o anume naţionalitate, care au deţinut acele clădiri legitim la vremea respectivă, adică în urmă cu… mai mult de o sută de ani (Vi se pare mult? Poate aţi uitat că Noe avea mai mult de nouă sute de ani… la vremea Potopului de Apă!). Citeam în presa din ultima vreme (articol de Kolumban Sandor, în nr. 11/08.06.2007 al săptămânalului "Timpul Europei" - care apare în Sfântu Gheorghe - Covasna) un manifest, pe care nu mă sfiesc să-l apreciez ca fiind de sorginte nazistă, prin care se recomanda ridicarea unui nou "Zid al Berlinului" în Transilvania, sugerându-se faptul că pentru aşa-zisa regiune a "Ţinutului Secuiesc" (autorul articolului chiar nu ştie sau uită cu bună ştiinţă condiţiile în care secuii propriu-zişi au fost aşezaţi - în Evul Mediu - la frontiera vestică a Transilvaniei) tot răul se trage de la… Wodrow Wilson şi principiul dezrobirii noroadelor promovat de preşedintele Americii la finele Primului Război Mondial. În România de astăzi, mulţi oameni nu se mai duc la votare, dezamăgiţi fiind în urma faptului că, indiferent cu cine au votat, mai devreme sau mai târziu tot au venit alţii din alte zări şi ţări să le spună că nu fac bine ceea ce fac. Oare societatea capitalistă post-industrială în care ne-am integrat odată cu aderarea la Uniunea Europeană va fi în măsură să deştepte în conştiinţa civică a românilor responsabilitatea faţă de generaţiile care vor urma şi sentimentul că putem să punem umărul fiecare pentru a schimba în bine soarta unor bătălii care, la un moment dat, par fatalmente pierdute pentru viitorul celor cărora nu le este ruşine să recunoască faptul că sunt români.