România traversează o perioadă dramatică din istoria ultimilor 20 de ani! România contemporană ne oferă o privelişte dezolantă şi sumbră, care-i inhibă şi pe cei mai optimişti locuitori ai acesteia. Deşi liberi din decembrie 1989 cei mai mulţi români nu mai pot să se simtă liberi din punct de vedere economic, ci robi ai unei clase politice şi ai unor instituţii interne şi externe care le-au răpit libertatea de a se bucura de viaţă, împovărându-i cu veşnice biruri şi privaţiuni, în speranţa întrezăririi luminiţei de la capătul tunelului, care s-a stins înainte de a se aprinde.

 

Deşi România este o ţară europeană, mulţi dintre locuitorii ei trăiesc la nivelul standardelor ţărilor africane. FMI s-a gândit că pensiile şi salariile din România pot pune în pericol echilibrul Uniunii Europene şi prin urmare trebuie reduse pentru a nu depăşi media Uniunii Europene. Pe lângă iluziile vânturate de politicieni ani la rândul unii reprezentanţi din showbiz şi ai societăţii civile s-au gândit că e bine ca românilor să li se ofere şi puţin circ, dacă de pâine nu poate fi vorba. Prin urmare, începe sezonul concertelor unor formaţii rock care au menirea să-i ameţească niţel pe români, pentru a traversa mai uşor criza economică. Prin urmare, începând cu aceste zile şi până în toamnă, o sumedenie de formaţii şi interpreţi rock, AC/DC, Metallica, Ozzy Osbourne etc., vor isteriza zeci de mii de fani adunaţi din toată ţara pentru a-şi adula idolii. Ne întrebăm ce îi poate motiva pe aceşti tineri să cadă la picioarele unor indivizi cu feţe hidoase, de multe ori drogaţi, care se manifestă zgomotos şi răcnesc din toate puterile? Şi-a pus cineva problema în România despre nocivitatea muzicii rock şi mesajele transmise de anumite formaţii care promovează satanismul prin muzica lor?

Ştim cu toţii că muzica, în general, are un efect foarte mare asupra stării sufleteşti a unei persoane. Mulţi cercetători care au studiat fenomenul rock au ajuns la concluzia că rockul poate aduce prejudicii la nivel fizic, psihic şi moral. Unii tineri au ajuns la depersonalizare şi la patologii mentale în urma ascultării excesive a muzicii rock. Nu e de mirare, din moment ce prin intermediul muzicii rock se promovează satanismul. Curentul satanist este promovat foarte mult prin intermediul muzicii rock. Desigur că foarte mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale precum rock, heavy-metal etc. nu recunosc că această muzică ar fi satanistă. Cineva spunea că muzica rock nu trebuie discreditată de cineva din afară, întrucât se discreditează prin liderii ei marcanţi de ieri şi de azi. E suficient să amintim doar câteva nume: Ozzy Osbourne, Alice Cooper, Led Zeppelin, W.A.S.P., Kiss, Black Sabbath, Rolling Stones, Pink Floyd, Nirvana, Mayhem şi, nu în ultimul rând, AC/DC! Din multele melodii cu tentă satanistă ale formaţiei Black Sabbath s-o amintim pe cea intitulată "Nativity in Black", ale cărei versuri sună aşa: "Am să-ţi dau ceea ce nu ai crezut a fi posibil / Dragostea ta pentru mine trebuie să fie reală/ Priveşte-mă în ochi, ai să vezi cine sunt / Sunt Lucifer, ia-mă de mână". Ascultând invers melodia "Stairway to Heaven" a celor de la Led Zeppelin se poate auzi: "Vreau să merg în regat, vreau să merg în infern; la vest de pământul plat. Cânt pentru că vibrez cu Satan. Toată puterea mea este de la Satan. El ne va da de trei ori numărul 6 (666). Trebuie să trăiţi pentru Satan". Tehnicile subliminale (backmasking) sau de mascare prin inversiune sau derulare inversă constau în a înregistra un canal de sunet în sens invers al derulării normale a benzii sau discului, creierul având mecanisme de asimilare a acestor mesaje. Este o formă de programare sau de spălare a creierului pentru introducerea în subconştient a mesajelor sataniste de manipulare a individului respectiv. Lui Ozzy Osbourne îi plăcea să cânte alături de cruci întoarse şi să decapiteze cu dinţii, pe scenă, porumbei şi lilieci. Discografia celor de la Rolling Stones este, de asemenea, bogată în versuri de adulare a diavolului, ei fiind numiţi chiar "Majestăţile lor satanice" în urma apariţiei albumului "Their Satanic Majestic Request", din 1967. Simpatia pentru diavol şi-au arătat-o şi prin albumul "Beggars Banquet", din 1968. Trebuie să specificăm faptul că multe formaţii îşi afişează chiar în denumire numele diavolului sau ostilitatea faţă de Dumnezeu: KISS (Kings In Satan's Service - Regi în serviciul lui Satan); AC/DC (Anti-Christ/ Death to Christ - Anticrist/ Moarte lui Hristos). De asemenea, multe formaţii de muzică rock afişează multe simboluri şi imagini satanice. Amintim doar trei semne folosite de formaţiile rock: semnul celor două degete, fulgerul şi răsturnarea Sfintei Cruci. Semnul celor două degete simbolizează coarnele diavolului. Acest simbol al Satanei are o foarte mare răspândire între fanii rockului. Recent, în campania de promovare a concertului formaţiei AC/DC în România, Şerban Huidu de la Prima TV a uzat foarte mult de acest semn în apariţiile sale televizate. Fulgerul face parte din simbolurile mistice şi îl reprezintă pe zeul Thor (Satana). În Evanghelii citim că Mântuitorul Iisus Hristos spune: "Am văzut pe Satana ca pe un fulger căzând din cer" (Luca 10,18). Multe formaţii ca AC/DC, Black Sabbath, Kiss folosesc acest simbol al fulgerului. Răsturnarea Crucii a fost dintotdeauna un element esenţial al ceremoniilor satanice, acest fapt devenind foarte frecvent şi în cadrul muzicii rock. Amintim aici formaţia Mayhem. Vedem acest simbol satanist deseori pe tricourile multor tineri pasionaţi de rock care probabil nici nu ştiu semnificaţia reală a acestuia.

Din păcate, idolii muzicii rock sunt văzuţi ca nişte Dumnezei de fanii lor. Sunt mulţi tineri care îşi petrec tot timpul ascultând la nesfârşit muzica idolilor lor, sunt dispuşi să facă mari sacrificii financiare pentru a participa la un concert sau pentru a-şi face rost de albumele formaţiilor preferate. Din păcate, starurile muzicii rock nu pot fi exemple demne de urmat pentru tânăra generaţie. "Sex, droguri şi Rock and Roll" ajunge să fie mottoul multor grupuri rock şi al unei întregi generaţii. Nu e de mirare că cei mai mulţi lideri ai unor formaţii rock şi-au găsit sfârşitul în droguri. O bună parte dintre liderii rock caută în droguri experienţe inedite şi creativitate sporită. Nume sonore ale rockului şi-au găsit moartea în droguri: Brian Jones (Rolling Stones), Jimmy Hendrix, Jim Morrison, Gary Thain, Elvis Presley, Keith Moon (The Who), Bon Scott (AC/DC) John Bonzo Bonham (Led Zeppelin), Kurt Kobain (Nirvana) etc.

Prin intermediul acestei muzici individul intră, încetul cu încetul, fără să-şi dea seama, în stări psihologice mai dense şi mai dezechilibrate. Prin asemenea muzică se pot produce grave şi inconştiente schimbări de comportament în rândul tinerilor. Efectele negative sunt create şi prin expunerea la un volum ridicat a decibelilor care creează o stare de ostilitate, epuizare şi panică. Să ne întrebăm: ce efecte pozitive poate să culeagă un tânăr de la un concert rock, când cei de pe scenă sunt de multe ori sub influenţa drogurilor sau a alcoolului? Ce simte un tânăr în sufletul lui când îşi vede idolul spărgând o chitară pe scenă sau omorând lilieci sau porumbei, iar apoi consumându-le sângele? Prin toate manifestările de la un concert rock, cum ar fi zgomotul, alternarea luminilor, versurile cântecelor, dansurile excentrice ale soliştilor etc., se creează o stare halucinogenă în care cei mai mulţi îşi pierd pentru un timp capacitatea de a raţiona. Studiile psihiatrice au demonstrat efectele psihologice dezastruoase pentru mulţi tineri: modificări ale reacţiilor emotive, care merg uneori până la frustrare şi violenţă, pierderea capacităţii de concentrare, tulburări de memorie şi de comportament, pierderea propriei voinţe, stare hipnotică, stări depresive, tendinţe de suicid, vandalism, răzvrătire etc.

Am prezentat toate aceste lucruri nu pentru a condamna sau eticheta pe cineva, ci pentru a atrage atenţia asupra unor aspecte nocive din spatele muzicii rock, din dorinţa de a-i preveni atât pe cei tineri, cât şi pe părinţi de capcanele care se ascund în spatele unor asemenea concerte ca şi cel de astăzi al formaţiei AC/ DC din Bucureşti. Dacă suntem preocupaţi de sănătatea trupească şi sufletească a copiilor noştri, dacă suntem preocupaţi de rezultatele lor la învăţătură, dacă suntem interesaţi dacă copiii noştri consumă tutun, droguri sau alcool, atunci trebuie să ne intereseze şi ce muzică ascultă, spre binele lor. Orice părinte responsabil face acest lucru pentru copiii lui.