Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a oferit condiţii ideale pentru crearea Serviciului Secret de Informaţii (SSI), care răspundea unei necesităţi sociale. Marele Stat Major, constatând că militarii au puţină libertate de mişcare, a dispus crearea unui serviciu paralel, cu angajaţi civili. La 1 mai 1925, prin hotărârea Consiliului Superior de Apărare a Ţării, în fruntea Serviciului Secret de Informaţii a fost numit Mihail Moruzov. Serviciul de informaţii al Armatei şi-a continuat cursul său, iar SSI a funcţionat doar nominal sub tutela Marelui Stat Major.

Personalitatea copleşitoare a lui Mihail Moruzov a dominat în mod indiscutabil istoria Serviciilor Secrete române. Nu doar a conceput organizarea SSI la nivelul celor mai înalte cerinţe în ce priveşte activitatea de informaţii, dar i-a imprimat şi un sistem de lucru modern, eficient. El a fost un civil, dar serviciul creat de el a servit România în ansamblul ei, nu doar instituţia militară. Acest serviciu a preluat în mod constant în rândurile sale numeroşi ofiţeri de stat major şi trebuie subliniat că unii dintre aceştia s-au acoperit de glorie pe tărâmul războiului nevăzut, atât de solicitant, al muncii de spionaj.
Înainte de toate trebuie să vedem cine a fost Mihail Moruzov, acest civil chemat să alcătuiască SSI. De ce el şi nu altcineva?
Moruzov a fost un maniac al conspirativităţii, compartimentării muncii şi păstrării secretului. Din această cauză, în arhive se găsesc prea puţine documente referitoare la activitatea sa. Documentele Serviciului Secret şi cele ale Secţiei a II-a din Marele Stat Major, din perioada 1924-1928, au fost distruse în timpul bombardamentelor din august 1944, iar celor până în 1938 li s-a pierdut urma. În plus, în noaptea dinaintea arestării sale, el a ars toate documentele agenturii Serviciului, ceea ce demonstrează că Moruzov ştia că va fi arestat. Se pune întrebarea: de ce un civil a fost chemat de către ofiţerii Marelui Stat Major să organizeze Serviciul Secret? Aceştia îi cunoşteau activitatea din timpul Primului Război Mondial...
Născut la 8 noiembrie 1887, în comuna Zebil, judeţul Tulcea, Moruzov se trăgea din cazaci zaporojeni, refugiaţi în România. Din tinereţe a dovedit că era născut pentru lumea fascinantă a spionajului. Vorbea curent ucraineana, bulgara, turca şi tătara. La vârsta de 26 de ani, a început ca agent special în Direcţia Generală a Poliţiilor, a urcat toate treptele ierarhice. În 1917 îl găsim în fruntea Serviciului de informaţii al Deltei. Domnea în acel timp o atmosferă tulbure. Abia intrată în război, România primea lovitură după lovitură. Bulgaria, aliată cu Germania, agita apele în speranţa că ar putea pune mâna pe întreaga Dobroge, în vreme ce trupele ruseşti, aliaţii noştri, îşi cam pierduseră, sub influenţa bolşevică, tot cheful de luptă şi aşteptau revoluţia care, la 25 octombrie (7 noiembrie), avea să ducă la instaurarea regimului bolşevic.
Manevrând cu siguranţă şi curaj în aceste ape tulburi, aşa cum îi stă bine unui fiu al Deltei, Mihail Moruzov şi Serviciul său au influenţat, categoric, soarta luptelor pe acest front. Printr-o acţiune desfăşurată la 78 km în adâncimea frontului inamic, Moruzov îl capturează pe şeful Serviciului german de Informaţii pentru zona Dobrogea,
colonelul Friederich von Mayer, arestează 156 din cei 178 de spioni germani trimişi în zonă, se insinuează în compunerea unei delegaţii a armatei ruse care urma să negocieze capitularea a două divizii ruseşti în faţa nemţilor şi împiedică încheierea unui acord până ce Comandamentul român reuşeşte să informeze Comandamentul Aliat, preia conducerea unei divizii a Armatei Roşii din zonă, pe care apoi o dizolvă, organizează cumpărarea flotei ruseşti de la Dunăre cu 2 milioane lei şi numai un atac pripit asupra acesteia împiedică finalizarea acţiunii.
Aceste rezultate excepţionale, recunoscute de specialiştii europeni, i-au determinat pe aceştia să-l catalogheze pe Moruzov drept un "superspion român", iar România - ca o ţară cu reale posibilităţi în a-şi crea servicii de informaţii la nivel mondial.
După încheierea războiului descoperă o amplă acţiune a serviciilor de spionaj ruseşti care plănuiseră subminarea economiei româneşti, aruncând pe piaţa noastră 12 milioane de ruble false. Pentru crearea unui climat de încredere, primul milion de ruble era bun. Moruzov primeşte milionul, îl varsă la bugetul statului şi stopează apoi acţiunea de invadare a pieţei româneşti cu bani contrafăcuţi. SSI a fost dotat cu cele mai performante instrumente ce apăruseră la vremea respectivă: echipament de înregistrare (pe bandă sau pe discuri) microfoane, detectoare, oglinzi transparente, periscoape, celule fotoelectrice. După 1936, a organizat şcoli pentru pregătirea de specialitate în radiotelegrafie, fotografie, filmare amprentare etc.
Funcţionar public în cel mai strict sens, Moruzov şi-a păstrat independenţa faţă de partidele politice şi alte grupuri de interese, servind cu fidelitate, exclusiv, pe conducătorul oficial al statului. Moruzov şi-a creat o agentură personală la nivel înalt. Prinţesa Caradgea, maiorul Cristea Nicolae - ajuns prefectul Poliţiei Capitalei, Victor Iamandi - secretar de stat la Ministerul de Interne, amiralul Ion Coandă au devenit informatorii SSI. Comandantul legionar Horia Sima era informatorul lui, plătit cu 200.000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii). Chiar Mircea Eliade îi oferea informaţii despre acţiunile comuniste din Marea Britanie. Pe istoricul N.Iorga şi Al.Vaida Voievod i-a folosit pentru analiza şi interpretarea unor informaţii obţinute.


Iată cum descria un fost lucrător SSI poziţia lui: "Ofiţeri superiori şi generali îi făceau anticameră; oameni politici îl solicitau până peste puterile posibile".
Iar un altul scrie: "Din pricina influenţei pe care o avea, toată lumea, atât militară, cât şi politică, îl adula, căutând a-i căpăta bunăvoinţa şi protecţia".