Bolnavii care suferă leziuni iremediabile la şold, genunchi sau umăr au de aşteptat câţiva ani până vor putea beneficia de protezare gratuită. În România există aşa-numitul Program Naţional de Endoprotezare, prin care Ministerul Sănătăţii şi CNAS asigură fondurile necesare achiziţionării protezelor. Prin urmare, protezele au fost şi se presupune că vor fi gratuite. În realitate însă, pentru efectuarea implanturilor salvatoare, bolnavii au de ales între a aştepta doi-trei ani până le vine rândul sau pot să-şi cumpere singuri dispozitivele extrem de scumpe.

Pentru bolnavii din Bihor sunt alocaţi anual în jur de 300.000-350.000 de lei (3-3,5 miliarde de lei vechi), bani care se împart între Spitalul Clinic Judeţean Oradea şi Spitalul Pelican. Fondurile sunt insuficiente pentru numărul de solicitări, o proteză pentru şold costând în medie în jur de 7.000 de lei (70 de milioane de lei vechi), la care se adaugă şi celelalte costuri ale intervenţiei chirurgicale. În Bihor sunt doar două spitale unde se pot face astfel de intervenţii.
Medicul dr. Ovidiu Cacuci, şef de lucrări în materie de endoprotezare la Spitalul Pelican, spune că fondurile alocate judeţului prin Programul Naţional abia dacă ajung pentru 40 de endoprotezări. "Fondurile alocate sunt foarte puţine faţă de numărul de pacienţi care au nevoie de astfel de intervenţii. Listele de aşteptare sunt foarte lungi, un bolnav are de aşteptat şi trei ani până să-i vină rândul la operaţie, o situaţie anormală. Mulţi bolnavi sunt nevoiţi, din cauza durerilor sau în cazul în care suferă fracturi care nu pot fi rezolvate decât prin endoprotezare, să îşi cumpere pe banii lor astfel de proteze".
Pacienţii care necesită astfel de intervenţii sunt puşi de către medicii specialişti pe liste de aşteptare. În limita fondurilor puse la dispoziţie, CAS decontează costul protezei şi a intervenţiilor chirurgicale. Medicii ortopezi şi chirurgii specializaţi în astfel de intervenţii consideră că Bihorul este văduvit şi la acest capitol. "Noi facem intervenţii chirurgicale şi pentru persoane din judeţele limitrofe, dar fondurile alocate anual pentru Bihor sunt în continuare foarte mici. Cei de la Minister preferă un criteriu istoric de alocare a banilor, care nu ţine seama, din păcate, de evoluţiile din teritoriu".

Un program şchiop

Registrul Naţional de Endoprotezare a fost fondat prin Programul Naţional de Sănătate Publică denumit "Prevenţie în ortopedie şi traumatologie" al Ministerului Sănătăţii. Teoretic, programul ar trebui să acopere toate solicitările bolnavilor, astfel încât nimeni să nu fie obligat să-şi cumpere dispozitivul. Lipsa de ritmicitate a finanţării poate conduce la discontinuităţi în aprovizionare şi "sfătuirea" pacienţilor să-şi achiziţioneze pe cont propriu protezele.
Cele mai solicitate lucrări chirurgicale sunt implanturile la şold, dar se practică endoprotezare la genunchi, gleznă, cot sau umăr. Operaţia propriu-zisă constă în eliminarea părţii osului deteriorat iremediabil şi înlocuirea lui cu o proteză din materiale speciale. Tehnica, descoperită în clinicile din SUA, a fost preluată în întreaga lume, toate ţările Uniunii Europene implementând programe naţionale de endoprotezare.


La nivel naţional, numărul endoprotezărilor a scăzut dramatic în acest an. Efectele crizei financiare s-au resimţit drastic, numărul intervenţiilor atingând cel mai mic nivel din ultimii şapte ani. Astfel, la debutul programului, în 2003, s-au înregistrat 5.956 de endoprotezări la şold, cu un vârf în 2008, de 8.550 de implanturi, pentru a scădea la 4.871 în acest an.