Am colegi "de bani gata", nu neapărat colegi de clasă, dar învaţă la aceeaşi şcoală cu mine. Copiii de bani gata, de fapt, îi poţi întâlni peste tot şi sunt uşor de recunoscut. Am să vă explic cum: de obicei, au grupul lor "select", deci sunt prieteni între ei, fără a lăsa pe alţii mai "săraci" să pătrundă în mijlocul lor. Dacă sunt fete, atunci discuţiile aprinse au ca temă hainele de marcă pe care părinţii le-au cumpărat pentru ele; dacă sunt băieţi, atunci se laudă cu maşinile luxoase ale taţilor lor. Ambele grupuri au ca subiect comun telefonul mobil, care, de obicei, le atârnă la gât sau stă agăţat, cuminte, de cureaua pantalonilor. Este absolut necesar ca telefonul mobil, de pe care îşi sună parinţii sau şoferii acestora să vină să-i ducă acasă după terminarea orelor, să fie cât mai mic posibil, aproape invizibil, dacă s-ar putea. Un telefon mobil mare te exclude din societatea lor, ca o boală contagioasă. Ca să nu mai vorbim de absenţa acestuia? Într-un moment în care mă simţeam uşor complexată de ei, mi-am întrebat parinţii: "Eu când o să am un mobil"? Răspunsul a venit rapid şi scurt: "Când ai să ţi-l cumperi singură, din banii câştigaţi de tine!" N-am înţeles atunci şi, să fiu sinceră până la capăt, nici acum nu sunt prea mulţumită de răspuns. Dar mama mi-a explicat că, înainte de toate, contează calitatea omului. Pentru că un om care s-a îmbogaţit, dar care rezistă tentaţiei de a fi arogant, dispreţuitor faţă de semenii săi mai puţin norocoşi, demonstrează calitatea sa umană. Banii te pot schimba în rău? Dar pot să te schimbe şi în bine, cu condiţia să nu uiţi că, dacă parinţii tăi sunt bogaţi, acesta nu e meritul tău. Eşti doar norocos.