A emigra înseamnă a pleca din propria patrie şi a te stabili, temporar sau definitiv, în altă ţară, în speranţa ca vei putea scăpa de sărăcie, sau că te vei  putea realiza mai bine profesional.

Ceea ce este caracteristic acestui fenomen este sensul unic al acestuia - dinspre ţările slab dezvoltate spre ţările dezvoltate, de unde concluzia că, totuşi, sărăcia este principala cauză a emigraţiei, fenomen vechi care, de-a lungul timpului a îmbrăcat diferite forme. Astfel, în perioada capitalismului primitiv aveam de-a face cu "vânzarea" populaţiei de culoare din Africa către diferite ţări, în special America, unde noii colonişti aveau nevoie de braţe de muncă, pentru întinsele plantaţii. În acestă perioadă însă au loc adevărate "exoduri" de populaţie europeană atrasă de condiţiile avantajoase ce i se ofereau în America. Mai târziu, pe măsură ce capitalismul se dezvoltă, apare o nouă formă a emigraţiei - plecarea de bună voie peste graniţă a milioanelor de muncitori disponibilizaţi din industrie, ca urmare a extinderii progresului tehnic în procesele de producţie, a introducerii pe scară largă a normelor de muncă şi a muncii în acord, precum şi a frecventelor şi lungilor perioade de crize şi recesiuni economice. Aceşti muncitori devin liberi din punct de vedere juridic (nu şi economic), putând să-şi vândă forţa de muncă (ca pe o marfă specială) pe piaţa internaţională a muncii, piaţă care s-a dezvoltat odată cu formarea sistemului capitalist mondial, sistem în care mişcarea capitalurilor şi mişcarea forţei de muncă au devenit nişte curente opuse: ţările dezvoltate exportă capital scump şi importă forţă de muncă ieftină, în timp ce ţările slab dezvoltate importă capital scump şi exportă forţă de muncă ieftină, astfel că acestea vor rămâne tot slab dezvoltate. În ceea ce priveşte structura forţei de muncă migratoare, pe lângă muncitori încep să plece masiv şi specialiştii cu înaltă calificare, oamenii de ştiinţă, intelectualii de diferite categorii profesionale (ingineri, medici, profesori, etc), având loc aşa-zisul "exod al inteligenţei" atraşi de condiţiile de viaţă şi de muncă superioare, de o salarizare superioară, dar şi de posibilităţile de afirmare profesională, prin integrarea în cercetarea ştiinţifică, acordarea de catedre şi posturi universitare, promovarea în funcţii de conducere în mari companii industriale, în bănci, etc., contribuind la progresul economic al ţării respective, ţări care nu au contribuit cu nimic la şcolarizarea acestora, în timp ce ţările exportatoare de forţă de muncă vor suferi o dublă pierdere: cheltuielile cu şcolarizarea celor emigraţi şi sumele imense plătite pentru importul de asistenţă tehnică. Îngrijorător este şi exodul masiv al tinerilor, exod care afectează structura populaţiei după vârstă, deoarece în ţară rămân persoanele vârstnice (neprolifice), ceea ce duce la scăderea sporului natural al populaţiei şi, implicit, la scăderea numărului populaţiei. Pe de altă parte, dată fiind capacitatea tinerilor de a se adapta mai uşor la nou, migrarea masivă a acestora va determina scăderea capacităţii de adaptare la cerinţele producţiei moderne şi ale progresului tehnic, în puternică ascensiune pe plan mondial. De aesemenea, cheltuielile făcute de ţara exportatoare cu pregătirea forţei de muncă, care emigrează de tânără, nu se vor reproduce în propria ţară şi în folosul ei, ci în ţara importatoare, iar ţara exportatoare va trebui să facă cheltuieli suplimentare pentru a pregăti o nouă forţă de muncă tânără, dar şi lipsa unor programe şcolare corelate cu structura cererii de forţă de muncă de pe piaţa muncii, duce la apariţia pe această piaţă a unor profesiuni ce nu au căutare, astfel că şcoala românească - continuă să pregătească "forţă de muncă" pentru export şi nu pentru nevoile interne. Raderea industriei româneşti de pe suprafaţa ţării a trimis în pribegie mii de oameni (ingineri, muncitori, etc.) pentru a-şi putea întreţine familiile lăsând acasă copii minori bătrâni care, nu de puţine ori, trec prin drame şi chiar tragedii cumplite. Problemele cu care se confruntă agricultura românească au provocat un adevărat "exod rural" peste graniţă, în mod deosebit forţa de muncă tânără, astfel că, astăzi, la ţară a rămas o forţă de muncă (dacă mai poate fi numită altfel) foarte îmbătrânită, neputincioasă, trudită şi bolnavă, părăsită şi uitată de lume, iar "armata de rezervă" de la oraş nu se prea înghesuie să devină fermieri, preferând emigrarea în alte ţări, ignorând faptul că nu vor fi primiţi cu braţele deschise ci, uneori, chiar cu ostilitate de către acele categorii sociale ale căror locuri de muncă sunt puse în pericol. Pe de altă parte, despărţirea de familie, de meleagurile natale îşi pun amprenta pe psihicul lor, îngrijorarea acestora fiind dublă: pentru propria persoană şi pentru cei lăsaţi acasă. În concluzie, emigraţia nu este o acţiune uşoară, deoarece se bazează pe hazard, pe noroc şi pe risc, iar uneori poate fi o aventură periculoasă cu final nefericit.