Baza biologică a acestui popor a fost mii de ani satul. Satul românesc moare. Acesta este unul din "aporturile istorice" ale extratereştrilor din Casa Poporului. Dar sa ramânem la sat, unde nu mai exista nici ţărani, nici agricultori. Au rămas ceva săteni, un grup social neconfirmat valoric, în faţa căruia cresc bălăriile şi circulă şobolanii, lasând de izbelişte unul dintre cele mai productive terenuri agricole pe care le are continentul.

De sărbătorile de iarnă, de sfârşit şi început de an, care sunt la origine precreştine şi care erau ţinute precreştin primăvara, care s-au înnobilat prin creştinare, tot omul se vrea la origine, adică în sat, fiind sufleteşte dispus să nu le vadă pe cele urâte, dar să le sublinieze pe toate cele frumoase. Într-adevar sărbătorile de Crăciun sunt cam tot ce poate fi mai frumos în viaţa socială româneasca necultă. În majoritatea satelor însa nu mai e cine sa tina traditiile. În cele mai multe case mai pâlpâie lumina pentru câte o batrâna, mai rar un batrân care a rămas să se usuce acolo unde a înverzit. Ar dori să li se deschidă uşa măcar de sărbători. Dar cine le deschide uşa? Într-unul din satele bihorene, pe o uliţă mai izolată, o bătrână, bătrâna a lăsat uşa deschisă să intre creştinii cu colinda. A intrat o bandă de ţigani dintr-un sat vecin şi i-au golit, golit casa. Bătrâna era într-o cameră în spate, îi vedea, dar nu avea curajul să iasă la ei şi să strige. Viaţa îi era mai valoroasă decât bruma de bunuri. În acelaşi sat o ceată de copii umbla prin vecini să-i colinde. O altă bandă de ţigani şi aceeaşi sau altă colonie cu primii, din alt sat, văd când un copil scoate din buzunar telefonul. Băiatul rămâne agresat şi fără telefon. O văduvă mai precaută ţinea uşa de la stradă închisă şi stătea singură cu lumina aprinsă. Deodată, încep lovituri cu picioarele în uşa de tablă şi strigăte: "Deschide f..., ca eşti acasă", "Deschide, b..., că te vedem". Banda de ţigani forţa uşa. În alt sat, o altă bătrână a fost jefuită şi bătută, lăsată fără tot ce avea, de o altă bandă de ţigani din alt sat. Sărbătorile Domnului sau teroare de Crăciun? În ce stare a fost adus acest popor? Să-ţi fie frică de Crăciun să laşi uşa deschisă să intre colindătorii? Fenomenele nu sunt izolate şi nu doar de Crăciun. Televiziunile au prezentat imagini, din Dâmboviţa şi din Banat, de sate a căror recoltă era jefuită ca pe vremea tătarilor de catre bande de ţigani. Românii lucrează, atâţia câţi mai lucrează, iar ţiganii fură recolta, într-un mod agresiv, încât bieţii oameni, singuri şi bătrâni, rămân să plângă neputincioşi. Au ei un stat? Sigur că au? Cu ce se ocupă acest stat în afară de belirea populaţiei? Măcar îi asigură liniştea, siguranţa? Doar are un guvern. Are şi poliţie? Sigur că are? Ce face ea? Aceleaşi bande de ţigani (dar şi alţii) fură pădurile oamenilor ca în codru. Se duc cu camioanele dimineaţa în zori şi pe întunecate, încarcă de unde sunt lemne mau frumoase, nu contează ale cui sunt, şi apoi, sub ochii poliţiei, se duc de le vând. Există deja în România meseria de hoţ! O persoană dintr-un sat oarecare, stând la marginea satului, are şi un binoclu şi vede spre pădure tot ce mişcă. La un moment dat dă telefon la poliţie: "Veniţi, că acuma intră în pădure!" Răspunsul o lasă fără replica: "Prinde-i tu!" Îi era frică? Mai mult ca sigur. Ăştia da poliţişti. Un alt om afirmă că i-a filmat cu un telefon, pândindu-i (cu frică şi de la distanţă, desigur) şi a solicitat ajutor. Şeful poliţiei judeţene trimite un ofiţer de la fostul raion la cetăţean acasă. Acesta îi povesteşte tot. Ofiţerul îl linişteşte şi pleacă. În seara următoare cetăţeanul cu iniţiativa primeşte telefon de ameninţare de la hoţi. Va mai vorbi? Are familie. În casa cetăţeanului nu fusese decât ofiţerul. Care este concluzia? Ia cumva poliţia taxa de protecţie de la hoţi? Oricum, lumea afirmă că poliţia, fostă raională, chefuieşte cu interlopii care coordonează hoţii. Are poliţia româna vreun ministru? Ce gogoşi mănâncă acesta? Are acesta şi un şef, zis prim-ministru? Ce obligaţie are acesta faţă de poporul care l-a ales? Să nu amintim de vandalizarea căilor ferate sau a liniilor de înaltă tensiune. Mai nou şi-au pus ochii şi pe statui ca la Târgu Jiu. În ţară s-a mai întâmplat ca populaţia să izbucnească violent împotriva ţiganilor. Cel mai notoriu este cazul din judeţul Mureş, dar sunt multe asemenea izbucniri. Teroarea şi umilinţa suportate deocamdată se vor transforma încet în ură şi revoltă, ce pot declanşa fenomene greu controlabile şi greu de gestionat. Dar şi aşa la ora actuală populaţia ar vota orice partid, de orice extremă care i-ar garanta liniştea şi siguranţa. Înţeleg colegii domnului Becali aceste lucruri? Înţeleg ei gravitatea socială a situaţiei? O asemenea stare de lucruri nu a mai existat în România din perioada războiului, când ţiganii rămaşi acasă atacau gospodăriile şi familiile celor plecaţi pe front. Antonescu i-a luat şi deportat în Transnistria. Nu suntem în război şi vremea e alta. Singura soluţie care poate rezolva în mod obiectiv şi nu minciuni demagogice ("political correctness") ar fi legiferarea unor echipe de voluntari, care să ajute poliţia, să fie echipate cu arme de asalt (ţinute la poliţie sau chiar la ei acasă) care să patruleze în perioadele critice şi care să poată trage (prin lege) în plin în cine nu se supune, nu se predă, atacă sau fuge. Ar fi o activitate de apărare a populaţiei şi nu de agresare a vreunei alte populaţii. Bani pentru dublarea numărului de politişti nu există. Şi dacă ar exista, în Minister există şi putregai, aşa cum s-a văzut cu acel ofiţer din Oltenia, care îşi viola subordonata şi îi teroriza apoi familia. Iar duritatea în sine a apărării satelor nu poate fi interpretată ca rasială. Ea se adresează oricăror bande de hoţi, oricăror hoţi, indiferent de etnie, iar ţiganii cinstiţi nu ar pati nimic, ar fi şi ei protejaţi. Dar a lasa în continuare satele româneşti la cheremul bătăii de joc a bandelor de tigani este un act de trădare a acestui popor. Într-un singur sezon, în mod garantat, cu publicitatea de rigoare, în ţară s-ar instala siguranţa. Poate cineva renunţa la demagogie, pentru a fi corect cu poporul său? Aceste bande de care vorbeam nu pot fi convinse de nimeni niciodată. Ele pot fi zdrobite prin violenţă şi frică ori lăsate să înflorească.