Premisele a ceea ce vreau să spun sunt două certitudini. Prima este că niciun lucru nu este perfect la început. El este perfecţionat pe parcurs. Aşa este, deci, şi un sistem electoral. Noi, după ce l-am uitat, l-am reînceput de 19 ani. Englezii îl perfecţionează continuu de 400 de ani. A doua certitudine e aceea că cel mai periculos lucru pentru evoluţia politică a unui popor este areactivitatea actorilor sociali, a cetăţenilor. În caz de areactivitate, găştile de gangsteri vor face nestingherite ceea ce vor vrea.

Ce putem constata în România de azi? În primul rând, o rumoare în surdină, generată de insatisfacţia pe care o produce sistemul electoral. Toată lumea, indiferent de poziţia de abordare, are câte ceva de comentat, de criticat. Sistemul scârţâie şi generează efecte perverse. Concluzia este certă, sistemul necesită corecţii şi optimizări. Referitor la a doua certitudine, observăm o extrem de periculoasă areactivitate, indiferentism din partea populaţiei. Exemplul cel mai tipic este cel al votului uninominal şi al alegerilor parlamentare europene, când, prin neparticiparea la vot, românii l-au făcut "în numele lor" parlamentar european pe fanaticul antiromân Tokes. Nu ne putem compara cu occidentalii. Ei pot neglija uşor alegerile. Ei au deja pus la punct sistemul electoral şi mai ales sistemul social. Noi suntem abia la început şi dacă le vom lăsa pe mâna găştilor va ieşi exact ceea ce nu am vrea. Pur şi simplu nu ne putem permite indiferentismul decât afirmând "nu ne interesează nimic, nu mai vrem nimic, nu avem niciun interes". Asemenea afirmaţii nu pot fi făcute decât de către proşti sau de către vânduţi. Dar pe acest fundal de areactivitate sesizăm puncte de reîncălzire a spiritului. La nivele inferioare, ca la Iepureşti, prin ciomăgeli între oameni inferiori, dar, atenţie... vii! Sunt sigur că asemenea explozii de violenţă se vor potoli. Important este să rămână implicarea cetăţeanului în viitorul sorţii sale. La nivele superioare, sperăm dătătoare de ton şi direcţie înspre raţiune şi civilitate, prin atacarea chiar a defectelor legii electorale, prin efortul de optimizare democratică a sistemului şi faptului electoral. Este un mare progres şi semn de normalitate acest gest, de a ataca chiar efectele legii. Îl felicit pe cel care a avut ideea şi demnitatea acestei poziţii. Mai mult, îi doresc succes, deoarece de asemenea oameni avem nevoie dacă vrem să ajungem din urmă Occidentul. La cantitatea de bani care va veni prin intermediul consiliilor judeţene este extraordinar de important cine îi va împărţi, dacă o va face în numele unei majorităţi a populaţiei sau în numele unor găşti de interese, care şi-au perfecţionat deja ventuzele de sugere a banilor publici.

Pe termen lung sunt optimist, deoarece mentalul nostru colectiv se bazează pe rugămintea "dă-mi, Doamne, mintea românului de pe urmă". Ar fi cazul să nu aşteptăm până pe urmă. Ar fi cazul să nu ratăm bunăstarea şi fericirea pentru a o înţelege bine când deja i-a trecut vremea, să ne trezim "din somnul cel de moarte" şi să ne pretindem, aşa cum avem dreptul, de astăzi, bunăstarea şi fericirea. Peste câteva generaţii va veni vremea să stăm apatici şi areactivi ca occidentalii, fără să periclităm viitorul urmaşilor. Astăzi, însă, nu!