Agenda cetăţeanului şi a politicianului sunt mai despărţite ca oricând în aceste vremuri. Poporul e din când în când trezit din somnul cel de moarte să meargă să voteze, să suspende, să nu suspende.

E nevoie de el în aceste momente, în rest să-şi vadă de problemele lui, cum ar fi scumpirea curentului, o posibilă scumpire a pâinii cu 10%, canicula care pe mulţi români îi face să-şi asigure cu greu necesarul de fructe şi lichide, în condiţiile în care se pare că frica nu păzeşte pepenii să nu crească în preţ. Deci probleme banale, nicidecum suspendări, crize instituţionale, cancelarii europene, Bruxelles, presă internaţională. Dar deşi agendele diferă, privirea publicului e hipnotizată de circ.  Nu e de mirare, dacă merge bine vreun tip de consum în ţara aceasta, atunci acesta e consumul tv. Românii stau înmărmuriţi în proporţie de peste 95%, timp de 21 de ore pe săptămână în faţa televizorului, mult peste media europeană. Asta spun datele statistice. În rest, atât radioul, ziarele şi revistele sunt frecventate mult sub media europeană. Radioul are o audienţă  de doar 47% din populaţie, iar în Europa 65%. Ziarele sunt citite de doar 36% din români, spre deosebire de Europa, unde media e de 62%. Revistele sunt tot atât de puţin căutate în raport cu media europeană, 29%, faţă de 48%. Pe internet se stă mai mult, doar că el este accesat de doar 39% din români, mult sub media de 65% din Europa. Dacă până nu demult se vorbea de faptul că oamenii nu mai citesc cărţi, acum nici măcar ziarele şi revistele nu mai prezintă interes. Dar tendinţa nu e europeană, tot timpul dăm vina că ne strică valul din exterior. Ideea e că se produce o îndobitocire prin consumul tv, nicidecum o informare. Televiziunile de ştiri şi-au depăşit de mult condiţia, devenind organe de propagandă. În tot acest răstimp politicieni se întorc din când în când la popor pentru legitimare, după care se întorc în lumea lor.  Sigur că delegitimarea prin absenteism nu e neapărat o soluţie constructivă. E tentantă la modul anarho - sfidător, dar nimic mai mult. Un lucru însă e cert, mult timp legătura românilor cu Occidentul va rămâne în continuare doar la nivel de turism, consum şi forţă ieftină de muncă. În rest şansele să devenim altceva decât suntem, nu prea există. Regizorul Andrei Ujică scria că nu vom fi niciodată Danemarca, dar măcar să ajungem la nivelul de corupţie al Austriei. O utopie. Are şi Occidentul gradul său de corupţie, dar pentru noi ar fi prea puţin. Pentru noi regulile sunt o insultă la adresa inteligenţei. Când poţi inventa pe loc şi poţi fi creativ în aşa măsură încât să fentezi procedura, legea, sistemul, ar fi culmea să stai ca prostul sub regulă. Din acest punct de vedere suntem peste vestici, mai ales peste nemţi, care au o inerţie mare, sunt mai lenţi şi n-au rapiditatea noastră nativă de-a face conexiuni. Cu diferenţa că ei le fac în profunzime, că vor să construiască ceva durabil fără să se bazeze pe geniul improvizaţiei. Care oricum nu rezolvă pe termen lung pe nimeni.