Cine este răspunzător de starea Parcului 1 Decembrie? Parcul 1 Decembrie este un obiectiv atractiv şi necesar pentru un oraş civilizat. Lucrările de amenajare a parcului au fost în atenţia Primăriei, însă lucrările au fost doar parţial realizate, termenul de execuţie fiind depăşit la ora actuală. Cu toate eforturile depuse pentru reamenajarea a parcului, acestea s-au dovedit sunt zadarnice, atâta timp cât paza şi întreţinerea parcului este neglijată în totalitate şi neasigurată unele bănci metalice au dispărut, spaţiile verzi sunt distruse, călcate de maşini, iar altele, transformate în terenuri de fotbal. Circulaţia prin parc se face pe oriunde, la voia întâmplării, acest lucru se poate constata prin existenţa zecilor de poteci create prin spaţiile verzi. Dacă e parc, în primul rând, spaţiile verzi, florile şi copacii ornamentali trebuie să arate impecabil. Situaţia este dezastruoasă în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, spaţiile destinate florilor fiind călcate de zeci de maşini care circulă spre intrările instituţiei de cultură. Toate aceste nereguli se datorează lipsei de responsabilitate din partea Primăriei. . În loc să investească bani pentru organizarea pazei şi ordinii în parc, preferă să plătească de zeci de ori mai mult pentru refacerea stricăciunilor. Credeţi că e bine aşa? col. (r.) TATAR Zoltan Viitorul neclar al micului producător agricol Legislaţia europeană privind produsele agricole, alimentare, în general, este foarte severă. Micul producător agricol român va fi scos, practic, de pe piaţă. Nu va putea dispune nici de tehnologia impusă producerii bunurilor sale, nici nu va îndeplini alte condiţii de calitate şi legislative, ca să poată vinde pe piaţă marfa lui. Din aceste considerente, propun spre studiu un sistem de valorificare a mărfii micilor producători. Pe lângă pieţele din oraşe şi nu numai, se poate organiza câte un spaţiu, admistrat de o singură societate, pentru primirea, sortarea, ambalarea şi păstrarea în condiţii de temperatură adecvată a produselor. Cu câteva zile înainte de data aproximativă a livrării mărfii, firma îi aduce producătorului ambalaje adecvate privind condiţiile de producere a mărfii, calitatea şi cantitatea prezumată a acesteia şi se înţelege cu producătorul asupra tuturor aspectelor privind livrarea, păstrarea igienei de lucru şi altele. Producătorul culege (adună) produsele sale, când sunt condiţiile bune, iar seara, cu mijloace adecvate, firma intermediară colectează produsele, dacă nu s-au înţeles altfel. Pe loc se achită un preţ "A", ce se trece în actele de preluare, dar şi pe nişte etichete, ce se lipesc pe ambalaje. Etichetele vor purta ştampila producătorului (sau măcar semnătura) acestuia. Produsele se duc, în aceeaşi seară, în spaţiul amenajat, cum am specificat, unde are loc recântărirea şi apoi sunt trecute la sortare, ambalare şi reetichetare, ca să se poată stabili ferma sau producătorul de la care provin, precum şi alte date cerute de legislaţia europeană, după care sunt introduse în spaţii de păstrare la temperatura adecvată. Ambalarea se va face de preferinţă în materiale biodegradabile, nerecuperabile şi în cantităţi de un kg, dar şi la alte greutăţi, după cerinţele diferiţilor cumpărători tradiţionali. Preţul de vânzare se stabileşte fie prin licitare, de către vânzători, fie după preţul stabilit cu o zi înainte, fie după alte considerente, legate de afluenţa cumpărătorilor (dacă e zi de târg sau nu etc.). Acest preţ se scrie pe eticheta deja pusă pe ambalaje şi se ştampilează pe loc de către cel care eliberează marfa în spaţiul de păstrare. În timpul zilei, preţul ar putea varia, fie în sus, fie în jos. Inspectorii de piaţă sau şeful pieţei trece pe la fiecare vânzător la cererea acestora şi le modifică preţul, punând din nou ştampila. Decontarea faţă de vânzători se va face pe baza ambalajelor şi a unui cotor al etichetei, care nu se dă la cumpărător. În funcţie de preţul mărfii care s-a obţinut, producătorul mai poate primi diferenţa până la valoarea obţinută după scăderea preţului operaţiilor efectuate de această firmă intermediară, plus comisionul de vânzare. La următoarea livrare sau pe parcursul ei, preţul de achiziţie de la producător creşte sau scade, după cum produsele acestuia trec pe piaţă. Preţul operaţiilor de sortare, ambalare, păstrare şi vânzare nu va putea fi mai mare de un procent, probabil 30%. Producătorul îl va putea controla pe vânzător pe baza cotoarelor de pe etichete, care vor purta ştampila inspectorului de piaţă. În caz de abateri, în scopul obţinerii unor venituri necuvenite, cei care sunt prinşi că înşală cumpărătorul, producătorul sau firma intermediară vor fi trataţi conform legilor. Corneliu BENEA Pantofarii sunt nevoiţi s-o ia la picior Ca şi alte activităţi practice, meseria de pantofar este de strică necesitate. Înainte de 1989, în Oradea, sub egida Cooperaţiei Meşteşugăreşti, funcţionau peste 60 de ateliere pentru confecţionat şi reparat încălţăminte, dintre care şase erau în Rogerius. În prezent, la un număr mult mai mare de locuitori în acest cartier, există doar unul stabil, pe str. Târnave, iar al doilea, care este pe cale de dispariţie, se găseşte într-o gheretă primitivă lângă blocul A4, din str. Aluminei. Un tânăr pe nume Guiaş Iosif cu autorizaţie de funcţionare în regulă, nr. 4839/1991, pentru a-şi câştiga existenţa, după ce a terminat şcoala profesională, şi-a încropit un mic atelier. Într-o încăpere construită din tablă cu dimensiuni de 3 m lăţime şi 4 metri lungime, fără geamuri, fără apă, fără încălzire şi fără WC, pantofarul care a învăţat o meserie lucrează în condiţii primitive. Cererea e foarte mare, rafturile fiind zilnic arhipline cu ghete, pantofi, cizme etc., încât omului nu-i rămâne spaţiu de lucru decât pe un metru pătrat. Pe lângă toate acestea, după ce a mai fost mutat cu atelierul, se zvoneşte că şi de aici trebuie să plece, pentru că pe acest loc va fi înfiinţată încă o benzinărie. Cetăţenii sunt revoltaţi că nimeni de la Primărie nu-l sprijină pe acest tînăr să poată lucra în condiţii civilizate în interesul localnicilor. Precum mulţi tineri de vârsta lui, nici Guiaş Iosif nu are siguranţa zilei de mâine, gândindu-se să se lase de meserie. Cineva din administraţia locală se va gândi, poate, că în Rogerius, un cartier mare, este nevoie de mai multe ateliere de acest fel, şi că în str. Aluminei pantofăria trebuie să funcţioneze în continuare în acelaşi loc. Gavril RUGEA "Vulturul Negru" ne scoate... peri albi Am trecut de "alegeri" şi sperăm să ne mai găzduiţi cu câte un articol în ziarul Dvs. Dorim să sesizăm administraţia locală, în frunte cu dl primar, în legătură cu următoarele aspecte: Imobilul "Vulturul negru" la ora actuală adăposteşte nişte unităţi cu profil de bar-club, şi "altele". Aceste unităţi se înmulţesc ca şi ciupercile, şi înţelegem că administraţia locală trebuie să închirieze imensele spaţii existente - cândva folosite în scopuri mai utile - dacă "economia de piaţă" asta cere. Localuri pentru distracţii non-stop! La sfârşit de săptămână, mai precis de vineri şi până luni dimineaţa - în urma onoratei "clientele", de factură mai mult îndoilenică, întregul pasaj şi străzile Alecsandri şi Independenţei - arată jalnic. Prin pasaj nu mai e de trecut în zilele amintite, pentru că este o mizerie de nedescris! Sticle sparte, ambalaje de tot felul, iar cele două străzi amintite sunt vandalizate de tineretul nostru petrecăreţ care îşi măsoară forţele spărgând vitrine, geamuri, lăzi de gunoi, mâzgălind diferite inscripţii pe pereţi şi porţile de intrare în imobile, distrugând reclame, etc. Sugerăm administraţiei locale, dacă există câştig în urma închirierii spaţiilor de aşa-zis agrement şi distracţii - în special la sfârşit de săptămână şi zilele de sărbători - să se asigure supravegherea acestui perimetru, la ora actuală "rău famat", şi să existe permament - un lucrător ca să facă curăţenie. Opresc autocare, maşini străine în parcarea din str. Independenţei, şi chiar în parcările din P-ţa Unirii - străini care văzând acest impozant palat, la ora actuală destul de frumos zugrăvit şi amenajat, trec cu aparatele de fotografiat prin pasaj şi împrejurimi şi ce văd - numai cinste nu ne face. Oare chiar nu se poate să facem măcar în centru să arătăm mai civilizat? E. MAREŞ str. Independenţei nr. 11, ap. 2 Acţiunea inconştientă a orădenilor Suntem în mileniul III. Cu toţii simţim din ce în ce mai mult nevoia de a ieşi în natură. Avem nevoie de echilibru, iar natura ne aşteaptă, încă generoasă, dar? VAI! Omul este singura fiinţă care-şi distruge mediul de viaţă. Prin activităţile sale, a reuşit să deregleze un echilibru natural, care s-a menţinut milioane de ani. Deşi aproape la fiecare colţ de stradă există câte un coş de gunoi, comoditatea ne face să nu îl vedem sau să trecem pe lângă el cu indiferenţă din banalul motiv că e mult mai simplu să aruncăm resturile murdare pe stradă, decât să facem "marele efort" de a le îndesa în pubele. Omul nu conştientizează cât de dăunătoare şi ce consecinţe va avea fapta sa pentru de mediul înconjurător şi, nu în ultimul rând, pentru de el însuşi. Din acest motiv, pe zi ce trece, apar tot mai mulţi factori poluanţi care ne afectează în mod direct sau indirect viaţa. Se poate trăi oare într-o lume în care factorul cel mai dăunător este omul? Autorităţile sunt "mult prea ocupate" pentru luarea unor măsuri de control, dar nici orădenii nu par interesaţi de reducerea impactului factorilor dăunători. Pe unde mergi, oriunde păşeşti eşti înconjurat de gunoaie care-ţi creează impresia unui oraş-tomberon... Dacă vom persevera în aceeaşi atitudine păguboasă faţă de mediul înconjurător, Oradea va ajunge în câţiva ani o groapă de gunoi. Prea adesea uităm să învăţăm a trăi frumos.Trebuie să fim cu toţii responsabili în acţiunea de protejare a naturii şi, implicit, a sănătăţii noastre. Cornelia BALINT