Bursă de două steluţe (X) Dijon, Franţa Carte de vizită: studentă Erasmus din ROMÂNIA venită la studii pe o perioadă de patru luni Jurnalul de vacanţă se anunţă foarte încărcat de aventuri, emoţii, dor de casă şi mulţumire. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca acest unic Crăciun petrecut în Franţa să fie unul deosebit şi de neuitat şi chiar am reuşit ce mi-am propus. Ca să mă simt pe tărâmuri mioritice, am cântat colinde. Chiar dacă au fost în engleză sau franceză, nu a mai contat. Am cântat şi m-am simţit ca şi acasă. Cu corul de Christmas carols am reuşit să intru cu totul în atmosfera sărbătorilor. Primul popas a fost la un azil de bătrâni, pe care am reuşit să-i sensibilizăm cu micul cadou pe care li l-am oferit. Apoi la casa de copii, am avut cel mai înflăcărat public. Totul a ieşit superb, mai ales dupa o cină copioasă cu mâncare tradiţională de Burgundia, la care am gustat în sfârşit brânză, creveţi, somon şi prăjituri arătoase, dar care nu se compară cu cele făcute la mama acasă. Din moment ce vacanţa am început-o cântând, nu se putea decât să continue la fel. Aşa că am mers într-un club de karaoke pentru o distracţie garantată şi am făcut furori cântând piesa «Dragostea din tei», de la O-zone, care este foarte bine primită de francezi. Târziu, în aceeaşi noapte, mi-am făcut bagajul şi am pornit într-o altă aventură, de această dată, în Germania, la Stuttgart. În fiecare an, cel mai important târg de Crăciun din Europa (sau cel puţin aşa se spune) are loc la Stuttgart. Şi e de ajuns să mergi acolo, fie şi pentru o zi, ca să verifici premiza. Poate că fără tarabele încărcate cu decoraţiuni, fără carusel şi parcul de distracţii pentru copii, fără mirosul de vin fiert şi de dulciuri calde, abia scoase din cuptor, Stuttgart-ul nu ar fi la superlativ. Am ajuns din nou la Dijon cu totul fermecată de ce am văzut, dar asta nu e nimic. Ajunul Crăciunului şi ziua de 31 decembrie le-am petrecut la Paris pe Champs Elysées, la Turnul Eiffel, la Arcul de Triumf, în Muzeul Orsay, la Sacré Cœur, în cartierul Montmarte, în cimitirul Montparnasse, la mormântul lui Brâncuşi. Am străbătut cea mai romantică capitală în lung şi în lat, ceea ce m-a făcut în adevăratul sens al cuvântului fericită. Plimbarea pe Sena cu vaporaşul în lumina difuză a serii şi cu un Turn Eiffel luminat în mod spectacular chiar în faţa ta era parcă rupt dintr-o poveste, mai ales când eşti alături de o persoană foarte dragă. Trecerea dintre ani am sărbătorit-o la Dijon împreună cu toţi românii rămaşi de sărbători pe tărâmuri franceze Pe ritm de dans popular, s-a ciocnit un pahar de vin românesc la mâncarea românească trimisă la pachet de acasă. Dorul de România, de familie şi prieteni s-a simţit, într-adevăr, dar nu cu aceeaşi intensitate ca acum câteva luni. Abia acum încep regretele că bursa se termină. Poate că alegerea de a veni în Franta cu o bursă de un an ar fi fost mai bună, pentru că în timpul celor patru luni abia reuşeşti să te acomodezi,şi tocmai atunci trebia te întorci în ţară. La sfârşit, apele se liniştesc, cu creditele deja obţinute şi examenele luate în totalitate totul se colorează în nuanţe de roz. Bursa de patru luni se va termina cu o petrecere de rămas bun între erasmusi, o petrecere ca la turnul Babel în care se vorbesc toate limbile posibile, cu multe regrete, dar şi multe satisfacţii. Până data viitoare, încerc să trăiesc la maximum ultimele zile rămase din bursă şi să vă ţin la curent cu impresiile de final! Teodora POPA Consiliul local s-a "lepădat" de veteranii de război? Îmi exprim dezamăgirea, prin această scrisoare deschisă, faţă de modul superficial în care Comisia Română de Istorie Militară - Filiala Bihor, reprezentată de consilierul local Nicuşor Lepădatu, în propunerea făcută, a prezentat meritele şi activităţile desfăşurate de subsemnatul cu documente emise de organe competente, după revoluţia din 1989. Tocmai de aceea, îmi permit a le enunţa din nou spre o mai serioasă reflectare a conţinutului lor astfel: 1. Cartea SERVICIUL CREDINCIOS, vol. I şi II, scoate în evidenţă locul şi rolul veteranilor de război în societatea bihoreană şi românească. Sunt documente istorice care au intrat în patrimoniul naţional fiind apreciate de personalităţi competente, istorici, scriitori etc. Aş cita aprecierea scriitorului Dumitru Radu Popescu, cetăţean de onoare al municipiului Oradea: "Efortul dlui Ioachim Sima de a şterge mucegaiul de pe clipele de eroism ale bihorenilor, mi se pare remarcabil. Istoria milenară prezentată de autor este o ştiinţă morală şi istorică. Serviciul Credincios dedicat celor 22.000 veterani şi eroi bihoreni este un semn de nobleţe morală". 2. DIPLOMA DE EXCELENŢĂ acordată pentru activitatea de excepţie în conducerea Asociaţiei Veteranilor de Război Bihor. 3. TITLUL DE CAVALER DE CLIO cu sabia păcii acordat în şedinţa publică de Comisia de Istorie Militară Oradea. 4. DIPLOMA DE EXCELENŢĂ acordată personal de ministrul Apărării Naţionale TEODOR ATANASIU. 5. Pentru promovarea relaţiilor de colaborare şi sprijin reciproc mi s-au mai acordat: - Diploma de Onoare a Asociaţiei "Cultul Eroilor"; - Diploma de Onoare a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere; - Diploma de Excelenţă a comandantului Brigăzii 11 Infanterie Carei. 6. Pentru merite militare după 1989 mi s-au acordat: - VIRTUTEA MILITARA cl. III Decret 633/2004; - Crucea Comemorativa a celui de-al doilea război mondial 1941-1945 Decret 253/1994. Am enunţat toate aceste documente întrucât mă reprezintă, sunt rezultatul muncii mele la conducerea Asociaţiei Veteranilor de Război. Referitor la faptul că nu am fost pe front, precizez: nu am luptat în linia I, am fost în dispozitiv operativ de luptă, echipat de război cu misiunea de a interzice retragerea nemţilor prin strâmtoarea Bran. Am participat la acţiuni de scotocire în munţii PIATRA CRAIULUI şi GURA VĂII, unde au fost capturaţi doi nemţi fugari. Calitatea de veteran de război mi s-a acordat de M.Ap.N. în baza prevederilor Nomenclatorului Marelui stat Major, în care sunt prezentate toate unităţile participante la război în campania din Est. La pagina 49 nr. crt. 743 din nomenclator "Şcoala Ofiţeri Infanterie şi Administraţie" Bucureşti, dislocată la ZĂRNEŞTI - BRAŞOV, este încadrată în dispozitivul operativ al Corpului de Munte. De asemenea, Direcţia Personal din Ministerul de Război, în Tabelul cu formaţiunile armatei participante în campania din Vest, la pagina 23, Şcoala Militară Infanterie şi Administraţie, este nominalizată expres. Informaţiile primite de dl N. Lepădatu sunt eronate, tendenţioase care i-au fost furnizate de nişte parveniţi. Precizez că nu am intenţionat să impresionez comisia, în speţă pe dl N. Lepădatu, când am prezentat activitatea mea ca ofiţer activ în armată, am vrut să arăt că rezultatele bune obţinute s-au concretizat şi în cadrul activităţii mele la conducerea A.N.V.R. Bihor. Pentru mine este o mândrie că timp de 22 ani am îndeplinit aceeaşi funcţie în aceeaşi unitate numai cu calificativul FOARTE BINE. Am asigurat material armata din cinci judeţe - aproximativ 35.000 militari - hrană, echipament, materiale de întreţinere şi igienă. Comisia condusă de N. Nepădatu a informat eronat publicul în privinţa acordării titlului de CETĂŢEAN DE ONOARE, care, zice-se, nu se acordă pentru rezultate obţinute în cariera militară. Comisia Română de Istorie Militară - filiala Bihor a propus a mi se acorda calitatea de CETĂŢEAN DE ONOARE în baza meritelor şi a rezultatelor obţinute în munca de conducere la A.N.V.R. Bihor reprezentată de cei 22.000 veterani participanţi la al doilea război mondial. Toate aceste rezultate au fost prezentate de Comisia Militară de Istorie în copii xerox, care au fost ignorate de comisie. De fapt denotă superficialitate şi iresponsabilitate din partea Comisiei şi faptul că s-a ACORDAT TITLUL DE CETĂŢEAN DE ONOARE veteranului de război, actorului şi dramaturgului VALENTIN AVRIGEANU POST MORTEM, deşi dânsul este în viaţă. De asemenea, vreau să pun la dispoziţia Comisiei aprecierile apărute în presa locală după lansarea cărţii SERVICIUL CREDINCIOS vol. II în data de 03.02.2005, la Cercul Militar Oradea. Îmi exprim aceste opinii în calitate de cetăţean care se respectă şi îşi preţuieşte munca şi rezultatele ei. Rog comisia, pe dl N. Lepădatu în special, să-mi restituie toate documentele prezentate de Comisia de Istorie, în copii xerox, deoarece îmi aparţin, mă reprezintă şi nu doresc ca mucegaiul şi praful din arhiva Consiliului să le deterioreze. Cu respect, PREŞEDINTELE A.N.V.R. BIHOR, Colonel (r) Ioachim SIMA Scrisoare deschisă către ministrul Agriculturii, dl Gheorghe Flutur În urmă cu câţiva ani, am înfiinţat o fermă de păsări în număr de 2000 bucăţi. Desigur că la început am avut multe greutăţi, mai ales financiare, pentru că nimeni nu ne-a ajutat cu nimic. Încă din al doilea an ferma a început să producă 10-11.000 ouă săptămânal, iar valorificarea era uşoară, întrucât erau căutate de agenţi economici. Această activitate a mers bine până în luna octombrie 2005, când oraşul Oradea, dar şi judeţul s-au umplut cu ouă de consum din Ungaria, deşi există o ordonanţă guvernamentală din 2004 care interzicea inportul de ouă din alte ţări. Noi nu ştim dacă mai există această interdicţie, dar ştiu că acest exod de ouă din ţara vecină ne-a paralizat pur şi simplu producţia. Întrucât noi nu putem vinde produsul cu acelaşi preţ ca afaceriştii care sigur că urmăresc doar specula. Domnule ministru, vă rugăm să ne ajutaţi pentru oprirea acestui fenomen, întrucât producţia noastră trebuie protejată pentru că suntem ferme mici şi mijlocii şi după cum ştiu eu pe acestea se pun mari baze şi acum şi în viitorul apropiat al intrării noastre în Uniunea Europeană. În cazul în care acest fenomen nu va fi oprit vă asigurăm că multe ferme mici vor da faliment nemaiputându-se finanţa. În final vă asigurăm că fermierii bihoreni, prin fermele ce le conduc, pot asigura ouăle necesare pentru populaţia oraşului Oradea şi a judeţului Bihor. În acest fel nu veţi da "apă la moara" afaceriştilor care ne paralizează activitatea. Asociaţia familială M.Anton şi A. Sabău În cartierul Velenţa, semne bune anul are! După deschiderea unei sucursale a Băncii Transilvania, urmată de deschiderea unei alte sucursale a Băncii Carpatica, iată că în cartierul Velenţa şi-a deschis porţile un supermarket, "Bunexim", pe str. Războieni, lângă staţia de benzină. Noul magazin pune la dispoziţia cumpărătorilor practic tot ce vrei - de la produse cosmetice de uz casnic, alimente diverse, până la delicioasele produse de patiserie preparate în laboratorul propriu. Doamna Gavrilaş Irina, directoarea acestui mare magazin, ne informează cu amabilitate că există posibilitatea înfiinţării şi a altor raioane de diferite profiluri, dat fiind faptul că mai sunt disponibili încă circa 600 mp, spaţiu care ar putea fi închiriat de alte firme comerciale şi nu numai. Personal mă gândeam cât de oportun ar fi pentru cetăţenii din zonă înfiinţarea unor raioane ca: metalo-chimice, mercerie, librărie-papetărie etc. şi, de ce nu, a unui ghişeu poştal, cel care le-a fost de folos timp de cinci ani fiind desfiinţat (fără o motivaţie temeinică). Făcând referinţă la acest din urmă aspect, trebuie ştiut că oamenii au luat de bună promisiunea Oficiului de Poştă Oradea că situaţia se va remedia, dar, din păcate, până în prezent nu s-a făcut nimic! Deschiderea unui ghişeu poştal într-unul din spaţiile existente în acest supermarket ar fi o soluţie în acest sens. Doina COSTEA