Stimată redacţie, Deoarece ascultaţi problemele celor care vă trec pragul sau vi se adresează prin scrisori, m-am hotărît să apelez şi eu la dumneavoastră. Mă numesc Perţ Viorica şi locuiesc în Oradea. În data de 4.09.2002, am depus la Casa Judeţeană de Pensii Bihor un dosar în numele mamei mele, Sudrijan Floare, din Tăut, pentru legea 309/2002, deoarece tatăl meu a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1952-1955. Menţionez că tata, Sudrijan Ioan, a decedat la data de 26.02.2002. În luna aprilie 2003, mama a primit o înştiinţare să se prezinte la Casa de Pensii, cam. 44, pentru a-şi ridica hotărîrea de admitere a cererii depuse în septembrie 2002. În data de 23 aprilie 2003, am mers eu, dar, stupoare! În dosarul mamei mele era hotărîrea altei persoane. Mi s-a spus să revin în luna mai. Pe data de 15 mai 2003, mi s-a înmânat hotărîrea de admitere a cererii depuse în 04.09.2002 sub nr. 2794, urmând ca, în circa o lună şi jumătate, mama să primească acasă şi decizia, dar au trecut trei luni şi nici o veste de la Casa de Pensii. În data de 31 iulie, din nou merg la aceeaşi cameră, 44, şi întreb ce s-a întâmplat, că mama nu a primit decizia. O doamnă amabilă caută în calculator, mă notează într-un registru şi îmi spune să revin săptămâna următoare, spre sfârşit. Pe 7 august, când revin, sunt anunţată că sunt ceva probleme cu dosarul iniţial de pensie de urmaş al mamei mele şi că ar fi bine dacă aş duce la camera 227 decizia de pensie de urmaş a mamei. Bineînţeles, trebuie să merg la maică-mea, la Tăut, să iau decizia. Alt drum, alţi bani cheltuiţi. Luni, 11 august 2003, merg, deja a treia oară în decurs de două săptămâni la Casa Judeţeană de Pensii, urc la camera 227, unde o funcţionară îmi dă ştirea bombă: s-a pierdut dosarul de pensie a tatălui meu şi că acesta trebuie refăcut, dar, sigur, trebuie aduse multe acte: cartea de muncă, certificatul de deces, de naştere etc. Răbdarea are şi ea o limită, m-am enervat şi am întrebat-o pe doamnă cum este posibil să pierzi un dosar, la care mi-a spus că nu este vina dumneaei, că se lucrează cu sute de mii de dosare şi s-o fi rătăcit pe undeva. Am întrebat unde pot să depun o reclamaţie, dar a spus că nu ştie. De aceea, m-am gândit să vă scriu, poate cei abilitaţi vor lua măsurile de rigoare. Sunt sigură că nu este un caz singular şi mai cred că este o neglijenţă în serviciu a funcţionarilor de la Casa Judeţeană de Pensii Bihor. Cu respect, Viorica Perţ, Oradea Nevoia de atestare (de specialitate), nu doar la asociaţiile de proprietari, ci şi la primărie După repararea defecţiunii pe conducta comună de scurgere din ghena băii, domnul preşedinte al asociaţiei a achitat locatarului de desubt costul zugrăvirii camerei cu peretele umezit, dar refuză a achita şi repararea stricăiunilor provocate în baia de deasupra, prin care s-a asigurat accesul la locul defecţiunii (între cele două nivele). Deoarece la nivelul asociaţiei nu am găsit înţelegere, m-am adresat Serviciului de Îndrumare şi Control al Asociaţiilor de Proprietari din Primărie. Sunt revoltat pentru că specialistul primăriei, prin răspunsul semnat de primar, de directorul adjunct, de şeful serviciului, a prejudiciat prestanţa instituţiei Primăriei, întrucât a luat în considerare un proces-verbal de cercetare (24.09.2001), din start neconform şi nevalabil. a) Nu mi s-a înmânat acel proces-verbal şi îl contest. b) Procesul-verbal menţionează că s-au constatat defecţiuni, dar nu stabileşte în ce au constat acele defecţiuni. c) Procesul-verbal îmi trasează sarcina ca în trei zile să remediez defecţiunile conform pct. b. Care defecţiuni? Procesul verbal a voit responsabilizarea mea, dar instalatorul profesionist al asociaţiei a găsit defecţiunea la derivaţia conductei comune de scurgere. Aceea a fost reparată şi achitată de asociaţie. Mă chinui de un an de zile să mi se achite şi mie reparaţia stricăciunilor din baia de deasupra. Am crezut că la Primărie voi găsi îndrumare şi control competent, dar am primit răspunsul nr. 85.270, din 01.07.2003, menţionat mai sus, care oglindeşte lipsa de specializare şi de stăpânire a problemelor. Mă asociez conţinutului articolului din "Crişana" care menţiona ca una din deficienţele cu care se confruntă asociaţiile, acapararea funcţiilor de către foste cadre militare, care consideră că pregătirea de specialitate din armată este suficientă pentru rezolvarea şi a gamei largi de probleme de specialitate din viaţa civilă. Cazul în speţă doreşte să constituie un motiv de reflecţie, care să contribuie apoi la aşezarea pe baze ştiinţiice corecte a problemelor din asociaţiile de proprietari/locatari. Oradea, 11.08.2003 Ioan Trif, D. Cantemir 88, C9/10 Mă numesc Traian Indrieş, am domiciliul în Oradea, str. Aluminei nr. 53, bloc d2, ap. 82 şi m-am născut în localitatea Tilecuş, judeţul Bihor, la data de 21 august 1921. Sunt abonat la ziarul dvs. şi-i răsfoiesc cu plăcere şi mult interes paginile în fiecare dimineaţă, între orele 7 şi 8. În numărul 3802 de sâmbătă-duminică, 16-17 august 2003, pe lângă multe alte noutăţi de interes general, mi-a atras atenţia articolul cu femeia longevivă din România, judeţul Argeş, localitatea Beleţi-Negreşti, care urmează să împlinească 109 ani peste câteva luni. Legat de acest eveniment rarisim, doresc să arat că eu, în ultimii doi ani, am adunat date de arhivă şi am terminat de scris, la începutul acestei luni, Monografia localităţii Tilecuş. Cu acest prilej, am descoperit în registrul decedaţilor ţinut de Biserica Ortodoxă din Tilecuş, de-a lungul secolelor, că în localitatea Tilecuş, judeţul Bihor, o femeie cu numele Diurcău Marinca a trăit 120 de ani, între anii 1750 şi 1870. Înscrierile în registru au fost făcute cu litere chirilice şi în limba română. Începând cu anul 1886, înscrierile în acelaşi registru s-au făcut în limba maghiară, limba oficială a imperiului austro-ungar. Monografia satului Tilecuş cuprinde în cele 103 pagini, scrise la maşină pe hârtie format A4, foarte multe date istorice, trăite de către populaţia acestei aşezări, începând cu anul 1308 până în anul 2002. Din păcate, devizul estimativ făcut de Imprimeria de Vest pentru tipărirea acestei lucrări în 300 de volume se ridică la suma de 19.000.000, lucrarea cuprinzând şi 12 fotografii cu ilustraţii din epocă. Eu, din pensia mea lunară de 2.834.000, nu voi putea face faţă acestor cheltuieli. Pe această cale şi cu sprijinul ziarului dvs., aş dori să sensibilizez fiii şi fiicele satului Tilecuş care prin hărnicia şi priceperea lor au devenit întreprinzători, cu cifre de afaceri anuale între 1,5 şi 20 miliarde de lei, să contribue la sponsorizarea tipăririi acestei lucrări, în care sunt oglindite şi frumoasele lor realizări. Cei care doresc să subscrie la editarea acestui document istoric mă pot contacta, zilnic, între orele 9-11 şi 15-18, la tel. 25-43-16. Oradea, 18.08.2003 Cu sincere mulţumuri, Traian Indrieş Cotidianul dvs. ne îndeamnă să contribuim prin exprimarea opiniilor în coloanele sale la o mai bună cunoaştere a realităţilor bihorene, în consecinţă, găsirea soluţiilor optime. În ultima perioadă am constatat că ziarul "Crişana" are un nou mesaj adresat cititorilor săi, sporindu-şi şansele de a deveni - aşa cum redacţia o doreşte - mai citit, mai apreciat. Trecerea de la să zicem "Arca lui Noe" la abordarea frontală, fără cosmetizare a stărilor de lucruri, chiar dacă nu convin actualilor guvernanţi, este benefică, numai să o ţină tot aşa. Şi acum îmi exprim o mică nemulţumire faţă de un caz anume: reţeaua de televiziune prin cablu instalată în Marghita ne-a adus un spor de confort şi multte informaţii utile. De prin luna februarie a.c., ne-a surprins însă măsura tehnică luată de cei de la TVS Oradea, de a înlocui unele canale de largă audienţă, precum: Realitatea TV, TVR Cultural, TV5 (Franţa) cu alte şi multe nimicuri, fără nici o relevanţă în plan educaţional, ba dimpotrivă, nu le nominalizez, pot fi analizate. În loc de a se găsi soluţii tehnice de a repune în reţea tot ce este util şi frumos, ni se sugerează să ne procurăm televizoare noi, care ar putea recepţiona acele frecvenţe. Însă , puţini sunt cei care-şi pot permite achiziţionarea unui televizor nou. Poate vom fi ascultaţi şi sprijiniţi în demersul nostru. Marghita, 17 iulie 2003 Labău Silvestru, pensionar Către Redacţia ziarului Crişana Pe bulevardul Dacia între blocuri Un bazin ce se năruie ocupă locul spaţiului verde În contrast izbitor cu dorinţele cetăţenilor de a avea parte de un mediu sănătos, între blocurile D4 şi D5 de pe Bulevardul Dacia, pe spaţiul destinat a fi un parc frumos, cu suprafaţă apreciabilă, zace de mai mulţi ani, zidul ce se năruie al unui bazin de apă vechi, fără nici o întrebuinţare. Stă ca relicvă, păstrată de cineva ca amintire, iar pe acoperişul plat al bazinului aruncă cine ce vrea: sticlă spartă, lemnărie, haine vechi etc. Pe lângă zidul bazinului, de jur împrejur, e un fel de W.C. public. Fiind sub geamurile blocului D5, un locatar spune cum în fiecare noapte vin indivizi în stare de ebrietate şi îşi fac necesităţile pe lângă bazin. Şi toate acestea, în loc de gazon verde atrăgător şi flori. Dacă întrebi pe cineva cine îl are în inventar, nimeni nu ştie. Vorba expresiei: "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase", se preface că nu cunoaşte proprietarul bazinului. Cert este că prea se tărăgănează de ani demolarea acestei relicve şi amenajarea unui parc în folosul localnicilor. Dacă nu cumva aleşii mai mari ai urbei îşi vor aduce aminte de promisiunile lor electorale, printre care: "amenajarea de noi spaţii verzi între blocuri şi înfiinţarea de noi parcuri", cuvinte ce au ieşit din gura dumnealor cu voce apăsată. Până la scadenţă nu este mult, timp ar mai fi încă suficient ca majoritatea promisiunilor electorale să devină fapte, că bunăvoinţă este! Gavril RUGEA