Către Redacţia ziarului "Crişana" Mă numesc Ivan Gheorghe, domiciliat în Oradea, str. Gen. Leonard Mociulski, nr. 12, ap.3, fiind un abonat fidel al ziarului dumneavoastră, citesc de fiecare dată rubrica "Lăsaţi cititorii să scrie la ?Crişana?" şi aş veni şi cu o problemă cu care m-am confruntat la Primăria Oradea. Apartamentul în care locuiesc de 26 de ani a fost retrocedat, pe data de 1 martie 2003, cu semnătura dlui director general Krausz Andrei şi a directorului economic Marcel Boloş, lui ?rd?s Stefan, din Arad, fără să aibă sentinţa definitivă şi irevocabilă de la Judecătoria Oradea. După nenumărate procese pe care le-am avut în prezent, nu dovedeşte că ar fi moştenitor ?rd?s Stefan. În data de 19 mai 2003, a fost respinsă retrocedarea imobilului în totalitate. Am cerut audienţă şi am depus cereri la dl Krausz Andrei şi la domnul primar, pentru problemele pe care le întâmpin în legătură cu apartamentul în care locuiesc, dar nu am primit nici un răspuns. Ultima dată când am fost înscris pentru audienţă, în data de 9 iulie 2003, domnii Krausz Andrei şi Marcel Boloş nu au fost prezenţi, pentru că poate au avut problemele lor personale mai întâi de rezolvat, dar au fost numiţi în locul lor funcţionarii din cadrul Primăriei, ca să ţină audienţă, iar aceştia să-i informeze, a doua zi, ce probleme au fost. În încheiere, aş avea şi eu o întrebare la care să primesc răspuns prin intermediul ziarului dumneavoastră. 1. De ce nu se ţin audienţele pe datele programate cu domnii în cauză şi nu cu funcţionarii? 2. De ce trimit oamenii acasă, fără nici un răspuns. Vă mulţumesc. Către Primăria municipiului Oradea Subsemnaţii, domiciliazi în Oradea, str. Moldovei nr. 11/B, bloc Pb19, prin prezenta dorim să vă supunem atenţiei şi vă solicităm sprijinul în rezolvarea problemelor legate de consumul şi plata apei calde şi reci. Întrucât aproape lună de lună se înregistrează aşa-zise "pierderi" în consumul de apă la nivelul blocului nostru (calculate prin diferenţa dintre citirea contorului de scară şi suma citirilor contoarelor de apartament), pierderi care noi considerăm că NU SUNT REALE, ci sunt rezultate din faptul că nu se face o citire simultană a tuturor contoarelor (contor general şi contoare de apartament), ne întrebăm: pentru ce am cheltuit sume mari de bani cu instalarea contoarelor de apartament, dacă acum nu se mai ţine cont de ele? Noi considerăm că am fost înşelaţi. 1. Aceste contoare de apartament le-am instalat cu aprobarea Primăriei şi a R.A. Apaterm şi au fost verificate, avizate şi aprobate de Biroul Metrologic. 2. Aceste contoare nu au fost fabricate la Babadag sau în altă localitate din România, ci sunt contoare fabricate în Uniunea Europeană, unde dorim să intrăm şi noi. Stimate domnule primar, dorim să facem contract individual cu furnizorul de servicii, în speţă S.C. Termoelectrica (pentru apă caldă) şi S.C. Apă-Canal (pentru apă rece). Ne-am săturat de "comun"-isme. Nu dorim altceva decât acelaşi sistem de măsurare, facturare, plată, pe care îl foloseşte consumatorul de bloc în ţările civilizate, în rândul cărora ne zbatem să intrăm şi noi. Ceea ce dorim noi nu este altceva decât să trăim civilizat. Dorim să ne achităm corect de obligaţiile pe care le avem, faţă de stat sau furnizorii de servicii, fără să mai acceptăm însă fă fim tracasaţi, înşelaţi etc. Dorim să eliminăm discuţiile, suspiciunile legate de citirea contoarelor, dorim ca fiecare să răspundă pentru ceea ce face. Stimate domnule primar, puneţi-vă în locul nostru. V-ar plăcea să fiţi suspectat de vecini că n-aţi fi corect faţă de ei, v-ar plăcea să fiţi deranjat de unii dintre ei care, pe bună dreptate, în sistemul de organizare actual, v-ar intra în casă să verifice corectitudinea dvs., atunci când doresc dumnealor? Suntem convinşi că nu! Dorim să facem contract individual cu furnizorul de apă, suntem dispuşi să acceptăm orice condiţii din partea furnizorului, referitor la plata facturii, corectitudinea cititorilor (în cazul în care se face de către consumator, aşa cum se procedează la "Electrica"), verificarea instalaţiei, debranşare în cazul rău-platnicilor etc. Pe de altă parte, nu dorim să ajungem în situaţia de a fi decuplaţi de la consumul de apă din cauza celor care nu-şi achită obligaţiile. Fiecare să răspundă pentru ceea ce face. Unii reprezentanţi ai firmelor furnizoare de apă vehiculează ideea cum că aceste contoare de apartament ar fi deficitare în ce priveşte clasa de precizie. Avem de făcut următoarele observaţii: 1. Dacă mergem pe presupunerea că aceste contoare ar putea înregistra un consum mai mic decât cel real, la fel de bine am putea presupune şi invers. 2. Repetăm, aceste contoare de apartament nu le-am instalat de capul nostru, ci cu aprobarea celor care astăzi vin cu observaţii. 3. Aceste contoare se folosesc şi în Franţa, şi în Germania, şi peste tot în Uniunea Europeană. Nicăieri (ne-am interesat, vă rugăm să o faceţi şi dvs.) nu se întâmplă această ţigănie de la noi. În ţările civilizate, în rândul cărora dorim să intrăm şi noi, consumatorul de la bloc nu depinde de vecini, nu este deranjat şi verificat de aceştia, plăteşte doar ceea ce consumă. De ce cei care locuiesc la case şi care folosesc acelaşi tip de contoare ca noi, cei de la blocuri, au posibilitatea să facă contract individual cu furnizorii de apă? De ce n-au pus şi cei de la "Electrica" contoare de scară? De ce factura de energie electrică o putem plăti civilizat? Ce interese (în afară de acela al firmelor de contorizare, care au făcut bani frumoşi de pe urma naivităţii noastre) se mai ascund în spatele acestui refuz în faţa normalităţii? Stimate domnule primar, suntem conştienţi că v-am pus în faţa unei probleme delicate, în spatele căreia se ascund multe interese. V-aţi lăudat de multe ori în emisiunile televizate că vreţi să faceţi din Oradea, oraş situat la graniţa de vest, un oraş european. Ajutaţi-i, pe cei care doresc să trăiască civilizat, să poată face acest lucru. Faceţi din Oradea primul oraş din ţară civilizat din acest punct de vedere. Altfel, să ştiţi că nu suntem decât un oraş ca oricare altul din sudul ţării. Aşteptăm un răspuns cinstit din partea dvs. În caz contrar, nu ne rămâne altceva de făcut decât să căutăm alte căi şi mijloace pentru a ne atinge ţelul: acela de a putea trăi civilizat. Vă asigurăm de tot respectul nostru. 11-ante21 Antemergătorii în drumul spre Europa Privind înapoi cu mân...drie, observăm că aderarea României la UE a început încă de pe vremea când Ungaria avea pretenţia, ce-i drept oarecum ameninţătoare, ca drumul nostru spre Europa va trece prin Budapesta. Mai târziu, am mai auzit şi panseurile unui lider de tineret, al unui partid, că paşaportul nostru spre Europa este UDMR-ul. De asemenea, trebuie să amintesc laudele şi mulţumirile lui Năstase, făcute în împrejurări solemne, la adresa formaţiei condusă de Marco Bela, formaţie despre care ştim şi vedem cu câtă osârdie sapă la temelia "statului naţional, unitar şi suveran", cum este consemnat în Constituţie Statul Român. Sadicele noastre "plăceri", legate de aderare, au mai fost alimentate şi de către politicienii, care ne argumentau care sunt "fericirile" ce se vor abate peste noi, după semnarea tratatelor, ba cu Ungaria, ba cu Ucraina, şi mai nou cu Rusia. Cică nu s-a putut obţine mai mult. Dar mai puţin ce? Că doar nu s-a gândit cineva să facem Ungarie Mică la noi cum vor nişte exaltaţi sau să mai dăm un tezaur, dacă tot nu i l-am putut obţine pe cel pierdut. Mai puţin nu se putea obţine nici dacă nu ne-am fi prezentat la negocieri, ci doar la semnat. Cu o singură condiţie: să nu fi trimis la negocieri pe "democraţii" de la UDMR. Se tot spune că România, în general, la toate răscrucile istoriei, a stat la masa învinşilor. Nu-i contrazic şi nu-i de mirare. Întreb astăzi unde-i masa învingătorilor? Sau ne luăm după laudele de circumstanţă, că am trimis trupe încolo şi încoace pe cheltuiala noastră, că vom drege şi vom face bani frumoşi la reconstrucţia ţărilor distruse de alţii. Cum s-a întâmplat în fosta Iugoslavie, de ni s-a paralizat transportul pe Dunăre până şi astăzi, în unele împrejurări. Suntem trimişi să menţinem "ordinea învingătorilor" acolo unde s-au experimentat cele mai "deştepte" bombe şi rachete. Pe de altă parte, minoritatea ţigănească, devenită, prin unii lideri ai ei, tot mai agresivă, iar prin grosul gloatei rămasă aşa cum o ştim, a ajuns deja prin toată Europa. Nu se ştie prea clar cum au călătorit spre Vest, dar încoace au venit, ba cu mercedesuri, ba cu avioane pe gratis. Cert este că mulţi şi-au făcut, apoi, palate cu turnuri şi turnuleţe, de zici că unele zone ale ţării au fost teleportate din Orient. Săraca ţară, cum este ea trasă, mai să se rupă, cât de UDMR spre Vestul apropiat, sau de baltă, cum se mai zice, cât spre Orient prin obiceiurile şi hărniciile lor orientale, de către etnia ţigănească, comportament care se constată că este molipsitor şi la majoritari tot mai mult şi la mai mulţi. Nu mai departe decât fetiţe blonde, brune şi tuciurii, însoţite de "cavaleri" sub blazonul peştilor, au împânzit lumea în toate direcţiile, într-o bătălie corp la corp pentru cucerirea lumii. Mai nou aderarea noastră la UE continuă cu ceea ce se prefigurează a fi rolul nostru şi după aderare; culegători de căpşuni şi de fructe în Spania şi poate şi în alte părţi. Se mai caută asistenţi pentru bolnavi la pat, incurabili sau bătrâni singuri. Se observă, deci, că aderarea este un proces continuu, doar că mai sunt ceva datorii, ce trebuie să le îndeplinim, pe linie politică, de dat la cei ce veşnic sunt nemulţumiţi câte ceva, ca să se poată consemna şi scriptic aderarea noastră la Europa Unită care se dovedeşte indiferentă la prostia noastră, dacă nu ştim să ne cerem drepturile, dacă nu ştim să negociem, condiţiile care ni se cuvin. Şi iar vom zice că ni s-a rezervat aceeaşi masă a învinşilor sau că asta este ca un dat pentru noi etc. N-am amintit nimic despre alţi antemergători ai aderării, despre cei, care se duc în lumea mare, cei care budulesc, cum se zice, numai să nu ajungă să le invidieze pe căpşunărese, după ce au învăţat, de au obţinut diferite premii la învăţătură prin concursurile internaţionale. Ei, săracii, trebuie să spele jegul ce l-au aruncat asupra imaginii noastre hoţii, cerşetorii şi fetele, care s-au visat artiste prin baruri şi restaurante de lux, dar au cam rămas prin parcări, pe trotuare sau închise sub lacăt, la produs.