Cât ne costă neglijenţa unor funcţionari? Sunt puţini acei care n-au solicitat niciodată în viaţă un extras de carte funciară (CF), dar sunt mulţi care ştiu ce-i aşteaptă, când solicită eliberarea acestui act. În primul rând, trebuie să te informezi despre programul de lucru şi afli cu stupoare că, pentru un municipiu cu peste 230.000 de locuitori şi aproape un judeţ întreg, persoanele fizice, juridice şi avocaţii pot să ridice colile CF doar marţea şi joia, între orele 9.00-11.00. În acest timp, vă daţi seama ce aglomeraţie şi brambureală este la ghişeu, din cauza proastei organizări. După statul la coadă, ajuns la ghişeu, funcţionarul îţi dă o cerere pentru completare, amintindu-ţi că ai nevoie de un timbru judiciar de 1.500 lei şi o chitanţă de 17.000 lei. Omul pleacă de la ghişeu să stea la altă coadă, pentru chitanţă şi timbru, dar ce te faci că timbru de 1.500 lei nu găseşti la nici o poştă din oraş. Am consumat benzină de peste 100.000 lei, colindând la toate oficiile poştale, dar până la urmă timbrul de 1.500 lei m-a costat... 115.000 lei. Am ajuns din nou la ghişeul CF, cu tot ce-mi trebuie, dar, stupoare, funcţionarul, după o verificare, îmi spune că CF-ul meu nu se găseşte în inventar, deci este dispărut şi că trebuie reconstituit pe cale judecătorească. Alţi bani, alte plimbări şi alt timp pierdut, din partea contribuabilului. Am plătit la notarul public 130.000 lei pentru o declaraţie că n-am înstrăinat sau ipotecat imobilul cu pricina, de parcă nu erau suficiente actele originale de la dosar - Contractul de construire, Procesul verbal de punere în posesie, Actul de intabulare, Titlul de proprietate şi Schiţa apartamentului. A mai trebuit să mai plătesc altă chitanţă judiciară de 68.000 lei şi 50.000 lei pentru copiile actelor originale de la dosar. După ce m-am dus cu dosarul, pe la ora 13.00, funcţionara de la ghişeu mi-a spus că programul cu publicul s-a terminat şi că pot să-l depun abia în 4 ianuarie 2005, când se vor face reconstituiri de CF-uri. Astfel, neglijenţa unui funcţionar din cadrul Cărţii Funciare mă va costa peste 400.000 lei, plus nervi şi timp pierdut. I-aş întreba pe mai marii CF-ului, pe când vor plăti cei vinovaţi de dispariţia actelor cu care lucrează? Nu s-ar putea să fie în acelaşi birou funcţionarul care eliberează chitanţele judiciare, timbrele şi CF-ul? Nu credeţi că zilele şi orele afectate cu publicul pentru eliberarea CF-urilor sunt prea puţine? Iar pe şefii din poştă i-aş întreba: de ce n-aveţi timbre judiciare de 1.500 lei, domnilor? De ce nu sunteţi în slujba noastră? Faceţi-ne viaţa mai uşoară, că suntem semenii voştri. Ioan Negruţ, Oradea, B-dul Dacia nr. 10 "Semantica" batjocoririi poporului român Printre "marile realizări" ale clasei politice venite la putere în anul 2000, pot fi înscrise minciuna pe faţă, transformarea albului în negru şi viceversa, amplificarea fiecărui nimic la proporţii uriaşe. Abia acum, după patru ani de guvernare a PSD-ului, lumea va înţelege care au fost mânăriile, marile afaceri, politica de falimentare a sectoarelor care mai puteau aduce ceva în visteria ţării. Acest lucru nu i-a pus pe gânduri pe guvernanţii ţării şi mai ales pe specialiştii în finanţe. Dragii noştri guvernanţi şi politicieni când au fost de acord cu mărirea preţurilor la un produs, al unui serviciu, au invocat termenul de ajustare. Deci adăugarea unui plus la tarif este asimilată ajustării. Apelând la limbajul finanţist, pricepuţii în demolarea economiei naţionale, în înfometarea poporului român, recurg la derutarea opiniei publice, prin escamotarea realităţii. Când cetăţeanul este nevoit să scoată din buzunar cu câteva sute de lei în plus pentru o pâine, chiar şi când recolta din 2004 a fost cea mai mare, ori se trezeşte că tramvaiul şi autobuzul s-a scumpit cu vreo 5000 lei călătoria, iar energia electrică pe care o foloseşte în casă îl costă de câteva ori mai mult, ar trebui să fie foarte calm pentru că are de-a face cu o ajustare. Al doilea termen care face ravagii este relaxarea. A se linişti, a se destinde după un efort susţinut în sens negativ. Deci TVA-ul a crescut la majoritatea produselor alimentare de bază: pâine, făinoase, lapte, carne, conserve etc. Bieţii consumatori condamnaţi la decimare prin înfometare, prin frigul din casă, prin inaccesibilitatea medicamentelor vitale, a trebuit să înţeleagă că nu este vorba de o povară în plus aruncată pe umerii noştri, de un prilej de încordare, ci de o relaxare, ca o destindere. Evident, politicienii noştri se gândesc poate la o destindere finală, cu mâinile pe piept la doi metri sub pământ! Dar nici pentru ei nu-i bine să se întâmple aşa, fiindcă astfel le dispar câteva milioane de plătitori de taxe. Ştim prea bine că marii afacerişti, beneficiarii salariilor manageriale de sute de milioane de lei lunar, nu sunt afectaţi de relaxare, fiindcă apar tot felul de facilităţi menite să blocheze micşorarea sumelor destinate buzunarului lor. Crunt blestem s-a abătut asupra poporului român. Dar nu poate dura o veşnicie acest statornic dezmăţ, când şi semantica de adaptare, ajustare, relaxare a devenit instrumentul politic al guvernanţilor. Depăşirea acestei situaţii cu caracter de cerc vicios obligă la atitudine responsabilă din partea unui nou guvern, cu deosebire din partea factorilor de răspundere, de decizie politică, impunând necesitatea unui program concret de viitor ca să fie eliminate minciuna, delaţiunea, transformarea albului în negru şi viceversa. Iar potenţialul creator al nostru, al românilor, să fie valorificat corespunzător. Aşteptăm cu nerăbdare. G. RUGEA Cine taie frunză la câini în Parcul 1 Decembrie? Parcul 1 Decembrie, în permanentă "amenajare" de ani buni, rămâne extrem de costisitor pentru contribuabilii orădeni câtă vreme a înghiţit miliarde de lei şi va mai înghiţi încă până la finalizarea aşa-ziselor lucrări de "amenajare şi modernizare". Dacă firme de prestigiu trăiesc bine mersi din dărnicia bugetului local, de ce să termine ce au început de ani şi ani, cine îi ia la rost că nu-şi respectă termenele executării lucrărilor, cine recepţionează lucrările efectuate? Şi numai câteva exemple: "Luxten" a plantat unde trebuie şi unde nu trebuie stâlpi pentru iluminat, dar fostele amplasamente au rămas în pământ, deşi normal era ca în locul acelora să se monteze actualii stâlpi! Împrejmuirea parcului cu "gard viu" nici astăzi nu este finalizată, în locurile unde s-au distrus, fie că s-au creat poteci pentru pietoni sau maşini, fie că s-au uscat. Am văzut că au fost smulse tufele de gard viu din perimetrul Casei de Cultură - a rămas teren viran şi se plimbă maşinile în voie, deşi există două intrări în spatele Casei de Cultură prin care maşinile au acces la această instituţie. Au existat în unele locuri bare şi stâlpi din fier, pentru a se opri intrarea maşinilor pe alei. Acum, au fost scoase, iar şoferii intră cu nesimţire cu maşinile pe unde le cade bine. Sunt două "terenuri de joacă pentru copii", unde au existat bazine cu fântâni arteziene, care acum sunt desfiinţate. Deşi ar trebui să se cunoască faptul că, unde există nisip cu care copiii să se joace, trebuie să existe şi apă. Şi mai grav este că nisipul s-a completat necernut, fără să fie dezinfectat, cernut, greblat. În primăvara acestui an, s-a desfiinţat şi bazinul de apă şi ţâşnitoarele arteziene de la intrarea în parc dinspre str. V. Alecsandri. S-a spart betonul şi aşa a rămas, la ora actuală tronează gunoaiele, zona devenind depozit pentru dalele sparte. Împrejmuirea cu nişte panouri nu credem că a rezolvat ceva. Vântul, dar nu în ultimul rând şi persoane care distrug tot ce le pică în faţă le răstoarnă şi aşa rămân zile în şir. Cine ar trebui să observe aceste lucruri? Nimeni nu răspunde de nimic. Ne întrebăm câţi ani mai trebuie pentru ca parcul acesta să devină aşa cum a fost cândva: curat, măturat, gunoiul dus zilnic, să se planteze flori, trandafiri, pomi ornamentali? Poate se aude undeva şi mai ales poate vor fi luaţi la rost cei care răspund şi primesc bani, fie Primăria, fie antreprenorul lucrărilor pentru care a fost plătit! E. MAREŞ, str. Independenţei nr. 11, ap. 2 Biserica din lemn - monument istoric - trebuie salvată Locuitorii satului Josani, comuna Măgeşti, sunt mândri de biserica lor ortodoxă, din lemn de stejar, care a fost construită cu peste trei secole în urmă. Acest adevărat monument istoric, declarat astfel de către organele de specialitate, a fost adus în anul 1744, fără a fi demontat, din localitatea Cetea, adică de la peste 15 km, traversând dealuri şi văi. Timpul a trecut, însă şi-a pus amprenta şi pe biserica noastră. Cu toate reparaţiile făcute de cetăţeni, s-a ajuns ca, de şase ani, de când plouă în ea, zugrăveala, picturile şi icoanele, de fapt întregul ansamblu, să se deterioreze. Deşi alături de acest valoros monument istoric s-a construit un nou lăcaş de închinăciune, sătenii nu vor să lase ca vechea biserică să se distrugă. Comitetul bisericesc, împreună cu preotul paroh Ioan Opriş au făcut demersuri, însă cei sus puşi au dat dovadă de indiferenţă. Sperăm ca măcar noua echipă de guvernare ne va ajuta. Fiind singura biserică de lemn din zona Aleşdului, sătenii din Josani şi cei din satele mărginaşe ar vrea să lase urmaşilor acest lăcaş care face o legătură fericită între ceea ce a fost şi ceea ce este. Iată de ce toţi localnicii se adresează cu o rugăminte de suflet organelor competente cu conservarea monumentelor istorice, să se deplaseze şi în satul Josani pentru a se convinge de stricta necesitate de a interveni până nu e prea târziu. Teodor BALMOŞ