Luni: Invitată la Cotroceni, separat de reprezentanţii Puterii, Opoziţia a refuzat şi de această dată solicitarea preşedintelui Traian Băsescu. Apoi, fiindcă ştiu şi ei că în joc este Tratatul de Guvernanţă Fiscală, document european cu care nu e de glumit, oamenii lui Ponta şi Antonescu au simulat câteva fandări retorice de pe margine. Ba că Tratatul nu ar fi necesar, ba că nu e cazul să ne grăbim ori că nu ne-ar fi de niciun folos... E minunat să fii în Opoziţie şi, mai ales, să ţii cu tot dinadinsul să nu te faci părtaş la niciuna din deciziile Puterii, chiar şi atunci când în discuţie sunt lucruri cu adevărat importante pentru ţară. Dar, după aia, e şi mai grozav să te plângi pe la curţile europene că nu eşti băgat în seamă la tine acasă!

Marţi: Scandalul săptămânii a explodat în jurul dosului fostului premier Emil Boc. Nu, nu s-a scăpat sărmanul, tunător şi fiziologic, în vreo împrejurare oficială. Alţii au avut grave scăpări de bun simţ, închipuindu-şi că ar putea deveni celebri dacă îl filmează pe Boc, gol, în vestiarul sălii de sport. Mult mai ruşinoasă decât imaginea preşedintelui PDL, aşa cum l-a făcut mama natură, a fost suita de manevre pe care „vinovaţii" le-a aruncat în luptă pentru a muta centrul discuţiei din zona mârlăniei pe care au săvârşit-o. Ăsta e semnul cel mai clar că sunt conştienţi de gravitatea faptei, dar nici că le pasă! La fel de grav este că însuşi Crin Antonescu s-a trezit expert în estetica trupului bărbătesc, dându-şi şi el cu părerea despre nuditatea lui Emil Boc. Am luat astfel contact cu primele idei ale unui posibil program de guvernare al USL.

Miercuri: Foştii miniştri Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan au fost condamnaţi în dosarul „Caltaboşul". Filmaţi, prin mijloace specifice „tehnicilor operative", acum câţiva ani, în timp ce dezbăteau o şpagă de-a dreptul ridicolă: câteva mii de euro şi o rudă de caltaboş, cei doi politicieni riscă acum câte trei ani de puşcărie, cu executare. Remeş mai are de dat 1.500 de lei şi tot atâţia euro, mita încasată pentru intermedierea unor contracte cu statul care valorau 70 de miliarde.

Altu' care şi-a dat cinstea pe nimica, conjudeţeanul nostru Ghiţă Sârb, surprins în timp ce ridica o şpăguţă de numai câteva sute de euro, este în stare de judecată. Ar putea deveni chiar „coleg" cu cei doi foşti miniştri...

Joi: Are dreptate Dan Puric, Justiţia musteşte încă de foşti tovarăşi. Ultima lor ispravă: o mână de judecători ai Republicii a făcut ceea ce colegii lor din vremea Regatului României n-ar fi admis niciodată, poate că nu din considerente de drept, ci din raţiuni care ţin de morală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a recunoscut lui Paul Lambrino, fiul lui Mircea Grigore, bastardul regelui Carol al II-lea, calitatea de membru al Casei Regale a României. Asta e ca şi cum ar veni instanţa şi ţi-ar băga pe cineva în casă, dând curs pretenţiilor acestuia că ar fi membru al familiei. Nu e de râs. În comunism, cei despre care se considerau că au „spaţiu locativ excedentar" se trezeau cu astfel de colocatari. Dar, cel puţin, musafirii nu erau integraţi în familia boierească. De remarcat e faptul că una din primele teme abordate de „alteţa" sa prinţul Paul a fost cea a moştenirii...

Vineri: Portăreii bat iarăşi la uşa sediului central al PSD. În vreme ce preşedintele Victor Ponta era plecat în SUA, să câştige formal sprijinul administraţiei americane pentru Opoziţia din România, la sediul partidului au descins un executor şi un avocat, decişi să recupereze o datorie de 5.000 de euro. Banii reprezintă chiria pentru sediul unei fundaţii satelit a PSD din Capitală. Cum la sediul partidului n-au găsit mai nimic demn de a fi pus sub sechestru, s-a convenit asupra amânării executării. Poate au să o amâne până când vine partidul la guvernare.

Sâmbătă:  Noi, ortodocşii din Bihor, ne-am culcat sub oblăduirea Mitropoliei de la Cluj şi ne-am trezit sub paza celei aflate tocmai la Sibiu. Asta a fost „pohta" Prea Sfinţitului Sofronie şi nu s-a găsit, în tot Sinodul Eparhial de la Oradea, nimeni ca să îi spună că ambiţiile sale „politice" ar putea aduce smintire în rândurile credincioşilor. Sibiul are tradiţie, numai că, să fim sinceri, Oradea e mai aproape de Cluj decât de Sibiu. Presa a fost neîndurătoare. S-au folosit cuvinte ca: „ruşine, decizie regretabilă, bătaie de joc faţă de memoria ÎPS Bartolomeu Anania, război ortodox - ortodox...". Din păcate pentru noi, capii Bisericii aduc tot mai mult cu politicienii. Trăiesc în cu totul alte sfere decât credincioşii. Şi tot aşa, din păcate, nu sunt sfere celeste.

Duminică: Nu e clar dacă iniţiativa deputatului Levente Andras va fi prinsă în protocolul de care UDMR condiţionează rămânerea la guvernare, însă e limpede că, dacă va trece de Parlament, ideea îi va scuti pe aleşi de orice emoţii privind o eventuală sancţiune penală. Deputatul UDMR, acelaşi care îşi dorea să lase ANI fără nicio vlagă, vrea acum, nici mai mult nici mai puţin, decât ca politicienii să nu poată fi puşi sub acuzare atunci când sunt surprinşi în flagrant conflict de interese. Vezi Doamne, tot ceea ce fac, fac musai în interesul comunităţii. Sunt deosebit de interesante demersurile politicienilor UDMR în a limita competenţele instituţiilor ce luptă împotriva corupţiei. Oare de ce tocmai ei? Prin satele şi oraşele Ardealului se cam ştie de ce. Dar, din raţiuni politice, nu se prea bagă de seamă! Dacă ideea lui Levente Andras trece, aşa cum au mai trecut şi alte năzbâtii parlamentare, din nebăgare de seamă, deputaţii bihoreni Sonia Drăghici şi Peto Csilla, care şi-au angajat neamurile la cabinetele parlamentare, vor fi şi la toamnă pe liste.

Cetăţeanul surmenat