Luni: Unii comemorează, alţii aniversează un an de la eşecul „loviturii de stat" din iulie. Premierul Victor Ponta spune că, în acest interval, puterea a reuşit să repare daunele de imagine produse pe plan extern. „Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas", zice primul-ministru. Adică recunoaşte şi el că manevra de suspendare a preşedintelui a produs răni adânci în societatea românească, răni ale căror cicatrici se mai văd încă. Treaba e ca în povestea aia cu copilul năzbâtios al cărui tată bătea câte un cui în uşă pentru fiecare poznă a sa. Chiar dacă a scos Victoraş, într-un an de zile, toate cuiele, „găurile se mai văd încă". Cine are dubii nu trebuie decât să citească paginile de politică ale ziarelor. Mai sunt unii care şi-ar mai dori o suspendare. Remarcaţi, totuşi, nuanţa! Nici ei nu mai cred în demiterea preşedintelui, dar socotesc că ruleta rusească a suspendării le-ar da prilejul de a se da în stambă din nou.

Marţi: Ecouri ale întâlnirii „guvernului" maghiar de la Băile Tuşnad se mai aud încă. Aşa-zisul eurodeputat al României, Tokes Laszlo, i-a cerut premierului ungar Victor Orban un „protectorat" asupra Transilvaniei. Aşa se întâmplă dacă laşi tot felul de popi pârâţi să facă politică şi încă la cel mai înalt nivel! Protectoratul e o instituţie politică pe care o asigură o mare putere, de regulă, asupra unei foste colonii. Una la mână, că Ungaria e departe de a fi o mare putere şi doi, că România, nici măcar Transilvania, n-au fost niciodată colonii ungureşti. Deşi, dacă domnului Tokes îi place să-şi vadă provincia la care zice că ţine atât de mult redusă la statutul de colonie, mai c-ai spune că merită şi el poziţia de „negru" al Ungariei Mari.

Miercuri: Ceva e putred în oastea uselistă. Cornel Nistorescu s-a apucat să-l înjure apăsat pe Crin Antonescu, la o televiziune naţională şi la oră de maximă audienţă. Comentatorul politic spune că eşecul de la referendum l-a scos pe preşedintele PNL din cursa pentru Cotroceni. În schimb, fiindcă e tot Palatul Victoria, Victor Ponta mai joacă, nu? Nistorescu zice că, în scurtul său interimat la preşedinţie, Antonescu a fost „un antijucător, un antipreşedinte", pe scurt că a dezamăgit. Apropo, cum rămâne cu „cicatricile", domnule Ponta?! Oare cine le poartă? Băsescu, Antonescu....

Joi: Canicula dăunează grav politicienilor. Ca să justifice necesitatea de a achiziţiona noi avioane de vânătoare, o afacere de câteva sute de milioane de euro, Mircea Duşa, ministrul Apărării Naţionale, a declarat că „zilnic spaţiul aerian al României este forţat de aparate de zbor neidentificate şi fără aprobare de survol". În această situaţie, înainte de orice, s-ar cere nişte explicaţii şi, poate, nişte demisii. Asta, dacă nu cumva, o fi vorba despre  OZN-uri. Ca şi cum n-ar fi destul de grav că, pentru a justifica nişte comisioane uriaşe, un ministru face asemenea afirmaţii sărite dincolo de spaţiul aerian al patriei, Mircea Duşa revine şi, ca să-şi acopere prostia, mai spune una. Cică intruşii n-ar fi alţii decât piloţi ruşi şi că, de fapt, se zboară la limita spaţiului nostru aerian. Hai să presupunem că ar fi aşa! Dacă ar avea noile jucării pe care şi le doreşte, ce-ar face domnul ministru, ar intra în război cu ţara „vecină şi prietenă"? Aşa oameni politici, aşa miniştri, vai de biata noastră armată!

Vineri: Nici idilele nu au vacanţă. Europarlamentarul PSD Corina Creţu este prinsă în mijlocul a ceea ce pare a fi un scandal amoros în care îl are drept partener pe nimeni altul decât pe Colin Powell, fostul şef al armatei americane. Dacă e să ne luăm după postările piratate şi făcute publice de un haker, între fosta purtătoare de cuvânt a lui Ion Iliescu şi politicianul de 76 de ani ar exista o mare poveste de dragoste, atât de mare încât ea a definit-o ca şi pe iubirea vieţii ei, situaţie care, de bună seamă, o să-l facă tare gelos pe Nea Nelu. Una peste alta, Powell a reacţionat cu o declaraţie ce parcă e ruptă din celebrul caz Clinton-Lewinsky, spunând că nu i-a fost niciodată „necredincios" soţiei sale. Numa' pata de pe rochiţă mai lipseşte. Măi, ce ţi-e şi cu social-democraţia asta. Uite cum s-au internaţionalizat „relaţiile" internaţionale!

Sâmbătă: Vă încearcă o jenă financiară, nu aveţi bani să mergeţi în vacanţă, vă gândiţi cu groază că vine toamna, că începe şcoala, că o să crească iar întreţinerea? Uite că la parlamentari nu e criză. E unul, pe la Senat, Nicolae Nasta, n-aţi auzit de el că în politică n-a făcut cine ştie ce, dar, „pe persoană fizică", cum se spune e un adevărat bancher. Liberalul a dat împrumuturi de 340.000 de euro. Altul, tot senator, dar pesedist, Florea Voinea, a luat 880.000 de euro. Până şi Gabi Firea, de care desigur aţi auzit, are destul cât să dea cu împrumut vreo două sute de mii, tot euro! De unde reiese că e fain să fii parlamentar, cum s-ar zice eşti solvabil! Şi dacă toată ţara ar da faliment ăştia tot şi-ar lua salariile. Aşa că, deocamdată, cea mai bună investiţie e parlamentarul. E drept că nu aduce profit decât pentru unii, dar ţine în viaţă economia.

Duminică: După ce a fost făcut şef al statului de către românii din afară, Traian Băsescu tinde tot mai mult către statutul de preşedinte al acestora şi, din păcate, numai al lor. Prezent în tabăra de la Sulina, a tinerilor români de peste graniţe, preşedintelui i s-a propus să candideze la preşedinţia Republicii Moldova. Bine informat, Băsescu a replicat imediat că, după Constituţia ţării vecine, ar dura zece ani până când să poată face asta, aşa că visul unirii după tiparul cuzist se amână. Însă tot ar mai exista o şansă. În prealabil, Crin Antonescu ar urma să fie exportat la Chişinău, pentru a modifica şi acolo constituţia. Că, vorba aia, ce n-ar face el să scape de Băsescu...

Cetăţeanul surmenat