A venit toamna. Prin sediul PSD cad fotografiile de pe pereţi; Iliescu, Ponta... Mai că ţi-ar veni a crede că anotimpurile politicii sunt în schimbare. Dar nu e aşa, Dragnea a dispus ca portretele celor mai recenţi conducători să fie repuse la locul lor. Şi totuşi, „Cum trece gloria lumii"... * Ar părea că preşedintele şi premierul au o relaţie normală, dar asta e numai de ochii lumii. Ponta zice că şeful statului umblă pe la Bruxelles „ca surda la horă". Iohannis ripostează amintind de dosarele penale ale premierului şi de trilaterala la care el s-ar fi dus „ca în vacanţă". Şi totuşi, atunci când se întâlnesc îşi zâmbesc şi îşi dau mâna. Deci, banii frumoşi de care se învârt politicienii se numesc „spor de scârbă". * Pentru oricine ar mai avea dubii în acest sens. Aproape în acelaşi timp în care PNL cerea demisia ministrului Oprea, Alina Gorghiu, copreşedintele liberalilor, negocia cu însuşi preşedintele UNPR trecerea acestuia în opoziţie. Apoi, cum Oprea se ţine tare, că aşa e învăţat el la trupă, să stea ţeapăn, orice ar fi, liberalii au făcut moţiune. * Deh, fiecare cu problemele lui. Oprea cu viaţa unui om pe conştiinţă, Gorghiu cu vizitele discrete la DNA. Curios e faptul că, în timp ce vice-premierul are nevoie de antemergători şi când se duce la budă, copreşedintele PNL merge la DNA pe uşa din spate, să nu-i strice presa dispoziţia. * „Pe cine nu laşi să moară...". Preşedintele Iohannis a auzit, cu urechile lui, cum stă treaba cu acest vechi adevăr. Trecând cu coloana oficială prin Capitală, şeful statului a fost primit de şoferi cu un concert de claxoane. Aşa-i trebuie, dacă l-a „sfătuit" doar pe Oprea să demisioneze! Te pomeneşti că l-ar fi durut sufletul să-i solicite, public, demisia?! * Şi uite cum, în plină criză a coloanelor oficiale, SPP propune şi unii oameni politici acceptă ca şi alături de fiecare şef de partid să se afle câte un dispozitiv de pază. Excelentă idee, însă ceea ce le scapă oamenilor politici e faptul că de punerea ei în aplicare s-ar putea să profite mai mult „serviciile". * Până atunci, aşteptăm cu interes ziua în care fiecare primar, fiecare preşedinte de judeţ, fiecare consilier, va avea propriul dispozitiv de gorile. De parcă n-ar avea destule maimuţe la ei la partid! * Actriţa Cezara Dafinescu s-a înscris şi ea în UNPR. În Guatemala, un fost actor de comedie a fost ales preşedinte, cu peste 70% din voturi. Care-i legătura? Păi, acum „partidul interesului naţional" îşi poate selecta prezidenţiabilii dintr-o listă selectă: Arşinel, Mălaimare, Muraru... * E greu de înţeles cum se face că, atunci când Blaga le-a tăiat din salarii, poliţiştii s-au adunat grămadă în faţa ministerului să dea cu cascheta de pământ şi acum, când pe conştiinţa lui Oprea stă o viaţă de om, nimeni nu zice nimic. Frate, frate, dar până la ştate! * Cel mai bogat român, conform Top 300 Capital, Ion Ţiriac are şi idei mai creţe. Cică, ar fi bine ca fiecare dintre noi să renunţe la 50 de euro din venitul lunar, pentru ca statul să-i poată întreţine pe imigranţii care, conform cotelor stabilite de UE, vor ajunge în România. Zi zău, mustăciosule! Ţiriac habar nu are că mai sunt încă pensii care abia dacă trec de 50 de euro pe lună. Care e miza? Din cine ştie ce motive, domnul Ţiriac vrea să ne convingă că „tradiţionala ospitalitate românească" nu e o atitudine tocmai profitabilă. Că el aşa face, nu dă nici măcar un mistreţ şchiop unuia faţă de care nu are oarece interese. * S-a dovedit, matematic, în cele circa 300 de zile scurse de la începutul acestui an, ministrul de Interne, Gabriel Oprea, a avut 1.600 de deplasări în care a fost însoţit de coloana oficială. De bună seamă, preşedintele UNPR n-a auzit vorba aia că există locuri „unde până şi împăratul se duce de unul singur". * Votul deputaţilor pentru o nouă arestare a Elenei Udrea a devoalat încă o dată limite clasei noastre politice. Au fost prea multe bile, patru, prea multe culori, două, şi prea multe urne... pentru ei. Aşa s-a născut bulibăşeala perfectă. PSD dă vina pe Opoziţie că a salvat-o pe Nuţi de la carceră şi liberalii pot să-i acuze liniştiţi pe cei de la Putere că s-ar fi făcut scut în jurul graţioasei doamne. Există şi pentru situaţia asta o vorbă, anume că „Politica e un lucru prea serios ca să fie lăsată pe seama..." unora care nu ştiu ce să facă cu biluţele lor. * Cine a salvat-o de fapt pe Elena Udrea de o nouă arestare? Răspunsul e izbitor de simplu. Prostia unor aleşi. * Că veni vorba. Judecătorii i-au fixat fostului ministru, cercetat acum într-al patrulea dosar de corupţie, o cauţiune de cinci milioane de lei. Elena Udrea spune că nu are aceşti bani, că toate conturile şi bunurile ei sunt blocate... Deci, probabil, doamna se va întoarce la „Beciul domnesc". Asta arată că nu a furat destul sau că a furat pentru alţii.

Cetăţeanul surmenat