Până şi ziarele cele mari ale patriei au privit cu sfială în urmă către anul politic 2011. La câtă vânzoleală a fost şi câte zoaie au curs, o indigestie, acum pe final de sărbători, era aproape inevitabilă.

Într-un clasament ad-hoc şi fără pretenţii de exhaustivitate, cel mai important eveniment al anului trecut trebuie să fi fost excluderea lui Mircea Geoană din PSD şi mazilirea preşedintelui de o noapte al României de la conducerea Senatului. Consecinţele „surghiunului" sunt mai importante decât însăşi poziţia lui Mircea Geoană. Astfel PDL a pus mâna şi pe ultima redută oficială a Opoziţiei, Vasile Blaga preluând poziţia abandonată de PSD. Mai important decât atât este, după cum o dovedesc sondajele de la sfârşit de an, că Victor Ponta, PSD şi USL au pierdut procente fiindcă n-au putut să probeze convingător vinovăţia senatorului de Dăbuleni. Un alt moment important, consumat chiar acum către finalul anului 2011, este trecerea prin Parlament a legii privind organizarea simultană a alegerilor locale cu cele parlamentare. Decizia, adoptată prin procedura asumării răspunderii guvernului Boc, e cât se poate de nefericită din perspectiva democraţiei. Fiind puşi să alegem, la grămadă: preşedinţi de consilii judeţene, primari, consilieri, senatori şi deputaţi s-ar putea să nu ştim pe cine alegem şi, mai ales, de ce. Nu-i putem trece cu vederea lui Adrian Severin lobby-ul de excepţie făcut României în Parlamentul European. Fostul ministru de externe, a cărui avere declarată cică ar trece binişor peste milionul de euro, s-a lăcomit la bragă. Eurodeputatul român a fost filmat de jurnaliştii britanici în timp ce promitea să facă trafic de influenţă chiar în deliberativul continental. Comisionul negociat: 12.000 de euro. Exclus din rândurile grupului socialist, Severin nu s-a dat dus de la Bruxelles, semn că mai e ceva de ciupit, chiar dacă acum joacă pe cont propriu. Culmea nesimţirii e că, la doar câteva luni după ce l-a văzut Europa cu pantalonii pe vine, Severin conferenţia, la Bucureşti, despre corupţie! Poate singura veste bună dinspre lumea politicii româneşti e faptul că anul trecut o mulţime de politicieni au trecut pe la mititica. Lista e lungă şi trebuie, musai, să înceapă cu primarul Clujului, Sorin Apostu. Urmează: Radu Bica, vicepreşedintele CJ Cluj, deputatul PNL Virgil Pop - condamnat la cinci ani de închisoare, cu executare, pentru trafic de influenţă. Chiar şi celebrul Michi Şpagă, alias Şerban Mihăilescu, a primit un an, e drept cu suspendare, pentru nişte „atenţii" sub formă de armament vânătoresc. Au mai trecut pe la răcoare: Sorin Ovidiu Vântu, Liviu Luca şi Marius Petcu, patroni şi sindicalişti cu veleităţi politice asumate. Nici în lumea fotbalului n-a fost linişte. Nea Mitică Dragomir, împreună cu lotul extins arbitrilor şi diriguitorilor fotbalului naţional au jucat şi ei la off-side şi au fost fluieraţi de procurori. La un asemenea volum de muncă, rateuri de „producţie" precum decizia ce îl priveşte pe Adrian Năstase, în dosarul „Mătuşa Tamara", sunt scuzabile. Anul trecut UDMR şi PDL şi-au ales şefii pe linie de partid. În cazul UDMR şefia „partidului" a fost înmânată de către ex-preşedintele Marko Bela, pupilului său politic Kelemen Hunor. Astfel Uniunea a fost scutită de trepidaţiile şi emoţiile inerente oricărei succesiuni la putere. În fapt, tot şiretul şi bătrânul Marko e şeful. La PDL lucrările n-au fost nici pe departe atât de line, chiar dacă s-au derulat în liniile bunei cuviinţe politice. După o cursă în care a beneficiat de ajutorul explicit al preşedintelui Traian Băsescu, Emil Boc l-a bătut pe Vasile Blaga, la urne. Impresia generală a fost aceea că pedeliştii nu votează omul, ci funcţia care, la rândul ei, le asigură funcţiile. „Academicienii" politicii zic că UNPR ar fi crescut, anul trecut, precum Făt Frumos. Aşa o fi, dar creşterea asta nu se prea vede şi în sondaje. Cine se vede însă e Dan Diaconescu şi partidul său care a ajuns să treacă de 10% din intenţiile de vot ale electoratului. Dacă lucrurile merg tot aşa, s-ar putea ca, după ce am avut parte de o revoluţie transmisă în direct, din 2013 încolo, să vedem guvernare „în direct şi în reluare" la OTV. Şi el abia născut, noul partid al lui Tokes Laszlo, PPMT, e mai agresiv decât predecesorul său. Popularii lui Tokes nu se mai mulţumesc cu autonomia Ţinutului Secuiesc, vor aceleaşi drepturi pentru maghiarii din Transilvania şi Crişana! Şi pentru ungurii din Bucureşti, nu?! O alta, din seria puţinelor veşti bune ale anului trecut, e aceea că reorganizarea administrativ - teritorială, gândită de PDL, a fost amânată. UDMR nu e de acord cu ideea şi Boc nu prea are încotro. La fel s-a întâmplat şi cu reducerea numărului de parlamentari şi cu alegerea lor prin vot uninominal pur. Se prea poate ca 2012 să nu fie mult diferit faţă de anul care tocmai s-a încheiat. Dar, dacă totul merge aşa cum se speră, ar putea fi măcar un pas spre anul celălalt când, cine ştie, poate o să fie mai bine... La mulţi ani! Că numai supravieţuindu-i putem scăpa de criză.

Cetăţeanul surmenat